EMILIAN ISAILĂ: "A trecut un an de la aderarea României la Uniunea Europeană."
A trecut un an de la aderarea României la Uniunea Europeană. Chiar mai mult. Nimeni n-a sărbătorit. Nici preşedintele şi nici premierul n-au ţinut discursuri. N-au mai fost focuri de artificii şi nici manifestaţii populare. De fapt, pentru nimeni acest lucru n-a reprezentat nimic. Dar s-a schimbat în vreun fel viaţa noastră în acest prim an?
S-a schimbat şi în bine, şi în rău. Ca ţară, ne-am asemănat cu o clasă de liceu care e anunţată că profesorul de matematică s-a îmbolnăvit, nu poate să-şi ţină ora şi n-are cine să-l înlocuiască. Am ţipat. Am făcut scandal. Ne-am bătut cu cocoloaşe de hârtie. Ne-am scos ochii. Am făcut toate drăciile.
Din punct de vedere politic, imediat după aderare, au început faulturile şi înjurăturile. Au început răfuielile. Totul culminând cu suspendarea preşedintelui. Economia a mers bine din inerţie. Guvernul şi-a bătut joc de banii contribuabililor, cheltuindu-i aiurea. Ţara a prosperat din salariile albe sau negre plătite de occidentali muncitorilor români plecaţi la muncă.
În primul an în Uniune, Comisia Europeană s-a luptat cu cabinetul Tăriceanu din pricina abuzivei taxe auto şi astfel s-a petrecut o premieră în istoria recentă a României. Oamenii au fost apăraţi pentru prima dată de o instituţie europeană împotriva abuzurilor propriului guvern. Ceea ce ar trebui să ne dea încredere în viitor.
Pe tot parcursul acestui an, executivul a fost în permanenţă tras de urechi de la Bruxelles din cauza problemelor din agricultură şi justiţie. Imediat după data de 1 ianuarie 2007, lupta împotriva corupţiei a luat o pauză. Dosarele s-au blocat undeva pe drumul dintre DNA şi instanţe. Niciun corupt nu a păţit nimic, în afară de a da câteva declaraţii în faţa procurorilor.
Aşa că, după un an în Uniune, avem aceeaşi corupţie, un leu mai slab, inflaţie mai mare, dobânzi la credite în creştere, un guvern ciuruit, un parlament fărâmiţat, o Curte Constituţională care rescrie la nesfârşit legi, un preşedinte agitat care aşteaptă alegerile, sperând să câştige legislativul cu ajutorul PD-L şi partide fără viziune şi lideri care sunt foarte, foarte departe de oameni.
La un an de la aderare, euroscepticismul e determinat de incapacitatea clasei politice, de eşecurile executivului, de furia preşedintelui şi de neputinţa instituţională. Păcatele noastre, în mod greşit, le punem pe umerii UE, deşi cei de la Bruxelles s-au purtat cu noi cum se poartă un părinte şocat de drăciile pe care le face propriul copil răsfăţat.
A trecut un an de la aderare şi n-avem nimic de sărbătorit.
De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“.
Recomandările noastre
