SORIN IONIŢĂ: "Nu acum, bineînţeles, că nu era ăsta rostul raportului de ieri al Comisiei Europene, cum au crezut unii, ci la vară. "
Nu acum, bineînţeles, că nu era ăsta rostul raportului de ieri al Comisiei Europene, cum au crezut unii, ci la vară. Păi, în primul rând din cauza prostiei, pe care adesea o subestimăm în cercurile guvernamentale, considerându-i pe decidenţi mai şmecheri decât sunt. Asta o fi valabil în România, unde ei controlează jocurile cu dibăcia lor frustă, dar în relaţia cu UE s-au făcut erori majore şi neprovocate. Ca atunci când actual şef al AVAS, abuzatul Atanasiu, dădea asigurări în şedinţa de guvern că are el nişte băieţi la Bruxelles cu care a vorbit ca să se aprobe contractul de privatizare cu Ford, deci nu mai e cazul să notificăm Comisia. Omul credea - probabil mai crede şi azi - că poate aranja afaceri în UE ca la el în judeţul Alba.
Ei chiar îşi închipuie că pot să facă la Bucureşti ce vor, iar Bruxelles-ul va înghiţi. Vorba unui ministru în funcţie, „clauza e un vot politic“ şi vor trage nişte sfori pe la amici ca să nu fie unanimitate, sau cvorum, şi să nu se aplice. În ciuda menţiunilor din raportul publicat ieri, care este destul de explicit şi doar nu dă nume de persoane puse sub lupă, intenţia la Bucureşti e să se meargă înainte cu modificările dezastruoase la Codul de Procedură Penală; cu nominalizarea de candidaţi inacceptabili la Ministerul Justiţiei; cu încercările de a desfiinţa prin comasare DNA; cu joaca de-a ia dosarul - na dosarul miniştrilor parlamentari.
În al doilea rând, ne paşte clauza pentru că există în România nişte killeri politici, gen Nicolicea ot Mehedinţi, care sunt în stare să vină în parlament cu orice aberaţie - amendamente la legea gravitaţiei universale, desfiinţarea pisicilor, criminalizarea vorbitului în limbi străine etc. - dacă le-o cere Cupola trans-partinică pentru diversiuni îndrăzneţe. Nu vorbim despre personaje marginale şi exotice ca Funar, cu agenda lor personală, aşa stranie cum e ea, ci de Robocopi care acţionează pe plan, fără mamă, fără tată, fără sentimente sau umori, după cum li se transmite prin cip. Cu ei n-are rost să argumentezi, să te enervezi, să le faci rapoarte de ţară sau să-i pui pe liste negre: ei zumzăie înainte până li se termină bateria, iar responsabilitatea lor e zero, că n-au soft instalat pentru aşa ceva.
În al treilea rând, pentru că în justiţie, deşi s-a mai spart gaşca în ultimii ani, iar oameni din sistem au început să mârâie şi să toarne aranjamentele seculare, vârful piramidei este în continuare mai murdar şi mai slab profesional decât baza. Cât în justiţie va funcţiona contraselecţia, pe bază de complicităţi, viitorul nu sună bine. Luaţi ca exemplu chiar Curtea Constituţională (care tehnic nu e parte din justiţie, dar orişicât). Nu mai repet CV-urile celebrilor Ninosu, Cochinescu sau Aspasia Cojocaru, că deja îi ştie lumea. Dar hai să luăm unul din rândul doi, numit în 2007: fostul senator UDMR de Covasna Puskás Zoltán. Cariera lui constă în aceea că a fost preşedinte al Cooperaţiei locale, iar apoi mijlocitor de afaceri cu terenuri de anvergură judeţeană în zona Sf. Gheorghe, motiv pentru care a intrat pe lista neagră a Coaliţiei pentru Parlament Curat în 2004. În rest, soldat credincios al partidului timp de mai multe mandate în Senat. Ca atare, numai bun să-l înlocuiască pe fostul său coleg Kozsokar Gabor, suspectat de colaborare cu Securitatea, şi să decidă acum că CNSAS e neconstituţional.
Nu în ultimul rând, ne paşte clauza deoarece, dacă raportul cere ca instituţii precum nefericita ANI să fie întărite şi să demareze efectiv, iar UE vrea să aloce bani serioşi în acest scop, băieţii de la telecomenzi sunt preocupaţi în primul rând să-i scoată şuruburile. Reprezentanţii partidelor în Consiliul care supervizează ANI s-au băgat repede în comisiile de concurs ce vor angaja inspectorii de integritate. (Aceleaş i partide care strigă la televizor că CNSAS nu era credibil fiindcă „era un organ politizat“, ca şi cum nu tot ei sau bătut cu ghearele şi cu dinţii ca să-şi introducă reprezentanţii înăuntru). Cu alte cuvinte, facem gură cât o şură să aducem toate agenţiile sub controlul parlamentului, că e puterea supremă în stat ş.a.m.d., ne plantăm în ele pioni pe algoritm, iar după aia tot noi le rejectăm ca politizate şi neconstituţionale.
La fel se va întâmpla, să fiţi convinşi, îndată ce ANI se va apropia cu verificările, doamne fereşte, de înalta castă a demnitarilor şi magistraţilor. De altfel, preşedinta CSM, judecătoarea Bărbulescu, ea însăşi persoană cu biografie barocă, s-a lăsat copleşită de emoţie şi şi-a trimis din reflex adeziunea, deşi nu i-o ceruse nimeni, la cinci minute după pronunţarea Curţii, adăugând cu jubilaţie partinică şi nişte apropouri contra „altor instituţii publice neconstituţionale“. Asta e linia. Dacă despre CNSAS s-a putut spune aberaţia - repetată de tromboniştii de serviciu din presă - că ar fi o justiţie paralelă, cu atât mai mult va fi ştampila aplicabilă dincoace. Dar pericolul nu e iminent, ANI fiind deocamdată înnămolită în faza de logistică şi proceduri. Ca atare, băieţii o mai lasă puţin să zburde prin curte, de hazul coanei Europa.
Recomandările noastre
