Aradeanul Daniel Funeriu este, la 35 de ani, unul dintre cei mai apreciati chimisti din lume. Recent, el a primit cea mai mare suma de bani oferita de UE pentru un singur grup de cercetare. Povestea vietii lui are un dramatism aparte, amplificata de fuga in Occident inainte de 1989.

La 35 de ani, Daniel Funeriu este doctor in chimie si a lucrat in importante centre de cercetare de pe trei continente. Povestea vietii lui are un dramatism aparte, amplificata de fuga in Occident inainte de Revolutie.

Intr-o incercare de a recupera o minte sclipitoare atrasa de Japonia, Europa i-a oferit o bursa de doua milioane de euro, iar Universitatea Tehnica din München i-a pus la dispozitie pentru cercetari alte doua milioane de euro. Obiectivul sau: dezvoltarea de tehnologii care sa permita "deconvulsia complexitatii biologice la nivel molecular, cu aplicatii directe in descoperirea medicamentelor". Altfel spus, gasirea unor metode pentru intelegerea modului de functionare ale organismelor la nivel molecular, proces necesar in combaterea bolilor.

Copilaria, in curtea Regelui Mihai

Amintiri din copilaria petrecuta pe malul Muresului sau in gradinita din curtea palatului regal de la Sarvarsin l-au insotit pretutindeni: "Am trait in cinci tari, dar nicaieri nu m-am simtit atat de impacat cu lumea ca la Savarsin. Paradoxal, poate, mi-as caracteriza copilaria ca fericita. Paradoxal, pentru ca la 5 ani mi-am pierdut mama intr-un accident rutier".

Bunicul sau asculta Europa Libera si in mintea copilului de atunci s-a nascut ideea de a fugi de comunism. Legendele locale despre Regele Mihai, plimbarile sale, curtea sa, i-au fost povestite de cei mai batrani. "La Savarsin este un drum care duce de la castel la gara. A fost facut de rege inainte de razboi fiindca avea masina. Si azi este impecabil, in pofida faptului ca pe el au trecut masini agricole."

Fugit din Romania la 17 ani

O vreme a visat sa devina padurar. In final, nu s-a mai inscris la liceul silvic si a ajuns la sectia de chimie-biologie a actualului "Colegiu banatean" din Timisoara. Gandul de a pleca din Romania nu l-a parasit niciodata: "In august 1988 aveam 17 ani si eram in clasa a XI-a. Am avut sansa de a pleca intr-o vacanta in strainatate. Nu am spus nimanui ca nu o sa ma mai intorc. Pe peronul Garii de Nord, cand mi-am luat ramas bun de la tatal meu, m-am gandit ca poate nu o sa-l mai vad 20 de ani". Ajuns in Franta, s-a prezentat la prefectura pentru a cere azil politic. Neputand aduce dovezi concrete in acest sens si fiind minor, i-au spus ca nu are nicio sansa. Norocul a fost de ordin birocratic, francezii confundand durata legala a sederii de o luna cu valabilitatea pasaportului care era de cinci ani si i-au facut acte de... student strain.

Paznic intr-un internat francez

"Persoana care m-a invitat la Strasbourg mi-a spus ca ma poate tine doar o luna. Dupa ce m-am inscris, in prima zi de scoala la Liceul International din Strasbourg am luat cele mai mari note la niste lucrari de control. Am fost convocat la director. Cand i-am spus ca peste doua saptamani nu voi mai avea unde sta, uimit de situatie, de rezultatele si de varsta mea mi-a repartizat o camaruta. Aveam obligatia sa fac, uneori, pe paznicul de noapte al internatului. La sfarsitul anului am fost rasplatit cu o suma echivalenta cu 6.000 de euro pentru locul al doilea la olimpiada nationala de chimie a Frantei. Am stiut ca nu ma mai pot intoarce din drum".

"Il aducem acasa in trei rate"

In tara, Daniel a fost exmatriculat si dat exemplu negativ in fata liceului. Luni intregi, Securitatea a lasat ca teama de represalii sa se instaleze in familia tanarului pe care nu a deranjat-o nici macar cu o intrebare. Intr-un final, au descins la bunici, de la care au incercat sa obtina informatii despre cel plecat. Se gandeau ca fusese o operatiune planificata intre tata si fiu. Ulterior, au inceput presiuni subtile asupra tatalui si vizite la Militie tarziu in noapte. Pe 6 decembrie 1989, tatalui i s-a spus "ori il aduci inapoi ori il trimitem in trei rate". Revolutia a venit ca o izbavire.

Unele universitati din Romania sunt masini de facut bani

Cred ca suntem tara cu cei mai multi profesori, doctori universitari pe cap de locuitor. Am intrat intr-o facultate si am vazut un panou cu cadrele didactice. Am avut sentimentul ca am in fata un arbore genealogic: tata, mama, fiu, nora, fiica, unchi... Nu era facultatea X, era facultatea lui X. Sunt multe universitati particulare al caror singur scop este sa faca bani.

Este o eroare ale carei rezultate catastrofale se vor vedea multi ani de acum inainte. Cine a permis acreditarea acestor universitati? Desigur, exista presiuni politice, o goana a politicienilor dupa titluri...

Cunosc studenti care termina o facultate privata si care au trecut pe acolo o data la doua saptamani. Sistemul este total distorsionat. Menirea universitatilor, acum, este aceea de a educa masele, lucru care nu ar fi neaparat rau daca ar fi bine facut. Tipul de educatie pe care unele universitati pretind ca o ofera ma face sa ma gandesc la evanghelizarile in masa practicate pe stadioane. Astazi, din pacate pentru studentii buni, nu mai inseamna nimic faptul ca ai facut o facultate.

Elitele trebuie sa se implice in actul decizional

"Ar fi necesar ca elitele, dupa ce stabilesc criterii foarte clare pentru a le identifica, sa se constituie in grupuri consultative. Aceste grupuri nu trebuie sa devina consilierul lui Basescu sau Tariceanu, ci al presedintiei sau al guvernului, sa functioneze ca o structura independenta de persoanele care conduc aceste institutii. Daca acesti tineri ar dobandi o influenta in actul decizional, ar fi si o revansa fata de comunism. Am putea arata ca avem puterea sa ne asumam trecutul si sa vedem ca anumite eforturi, care au fost gresit argumentate in comunism, pot fi captate, si de pe urma lor se poate obtine un beneficiu pentru Romania."

Prizonier in "batalia pentru creiere" dintre Europa, SUA si Japonia

Franta. Doctor la 28 de ani Imediat ce a luat bacalaureatul, a fost recrutat in "Classes Preparatoires aux Grandes Ecoles". Dupa doi ani, intra intr-un Grand Ecole pe care-l termina ca sef de promotie. Daniel ajunge in biroul lui Jean Marie Lehn, proaspat laureat al Premiului Nobel, care ii incredinteaza un prim proiect de cercetare. Primeste si un salariu modest care-i permite sa renunte la munca de chelner intr-un restaurant de scoici si de meditator de ocazie. In 1989, Daniel obtine un post universitar la College de France. In 1999 si in aceeasi zi in care a ajuns in Franta, 13 august, paraseste aceasta tara.

SUA. "Viata sociala nu a corespuns stilului meu" Daniel a ajuns in SUA, langa San Diego, la The Scripps Research Institute, specializat in cercetari biochimice. "Perioada americana mi-a oferit o mare deschidere intelectuala si o perspectiva unica asupra stiintei. Dar si certitudinea ca viata americana nu corespunde stilului meu. In societatea americana, progresul vine din conflictul, uneori brutal, de idei. Pentru a ma statornici in California ar fi trebuit sa duc un razboi cu mine insumi", isi aminteste cercetatorul. Un coleg japonez i-a facut o oferta tentanta. La o zi dupa ce a trimis CV-ul unui institut important (AIST), a fost invitat in Japonia.

Japonia. Respectul pentru societate primeaza Interviul a durat doua saptamani. "La 15 minute dupa ultimul "interogatoriu" la care au participat 20 de profesori am primit contractul. Pretutindeni, societatea creeaza o presiune asupra caracterului individului. In Japonia exista un echilibru intre individualism si societate. Faptul ca fiecare vrea sa castige mai bine, sa aiba o masina buna, toate aceste dorinte personale nu duc la o societate lichefiata si destructurata in care respectul pentru celalalt nu exista, in care lupta pentru supravietuire distruge totul. Lupta pentru promovare este dura, dar e facuta respectand echilibrul societatii", constata Daniel.

Germania. Contract de fotbalist A prospectat o eventuala revenire in Europa, dar conditiile materiale si de cercetare erau inferioare. A declinat oferta de a conduce un grup de cercetare la "Max Planck" Institute. Constienta de existenta unor decalaje intre dezvoltarea stiintei in Asia si SUA, pe de-o parte, si Europa pe de alta, Comisia Europena a demarat proiectul "Marie Currie Excelence Grants", acordand 20 de granturi anual, in valoare de doua milioane de euro. Daniel a depus un proiect si, dupa ce a fost declarat castigator, Universitatea Tehnica din München i-a pus la dispozitie cadrul tehnic necesar desfasurarii cercetarilor.

Cercetator pe trei continente

> Nascut pe 11 aprilie 1971, in Arad, casatorit

> 1989 - absolvent al "Lycee International des Pontonniers"

> 1991-1994 - urmeaza Grande Ecole - Institutul de chimie, Strasbourg

> 1995-1998 - asistent universitar la Universitatea "Louis Pasteur" din Strasbourg

> 1998, devine doctor la Universitatea "Louis Pasteur"

> 1988-1989 - conferentiar la College de France din Paris

> 1999-2002 - cercetator stiintific asociat la The Scripps Research Institute, California, SUA

> 2000-2006 - lider de proiect in chimie biologica la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology, Osaka, Japonia

> 2006 - castiga o bursa de doua milioane de euro oferiti de Uniunea Europeana pentru constituirea unui grup de cercetare. Misiunea acestuia este descoperirea unor medicamente pe baza analizelor efectuate asupra complexitatii biologice la nivel molecular. Cercetarile au loc la Universitatea Tehnica din München.

> Membru in comitetul director al Asociatiei Ad-Astra.

"In zece ani va aparea o generatie de aur a stiintei romanesti"

EVZ: Se poate face o paralela intre capsunarii pribegi prin Europa si oamenii de stiinta plecati in Europa? Daniel Funeriu: Dupa Revolutie, cei care erau implicati in stiinta ar fi facut orice sa plece, sa devina fie si "capsunarii stiintifici" ai Europei. Unii au reusit sa intre in elita stiintei mondiale. In comunism eram indopati cu stiinta, mergeam la olimpiade internationale pentru ca asa cerea partidul. Dupa Revolutie, majoritatea covarsitoare a acestor olimpici au plecat in strainatate. Asa cum a existat o generatie de aur in fotbal, pentru ca Ceausescu si-a pus in cap sa castige trofee internationale, asa va exista, peste 10 ani, o generatie de aur a romanilor in stiinta mondiala formata din cei care in anii ‘80 erau la liceu. In stiinta, maturitatea se atinge la 45 de ani. Ii veti gasi pe acesti tineri la Yale, Stanford, Harvard, Riken, AIST, "Max Planck", iar pe unii chiar in Romania. Important este sa se gaseasca un mod prin care acesti oameni sa poata influenta dezvoltarea societatii.

Ce rol pot juca politicienii? Este responsabilitatea clasei politice sa foloseasca performantele stiintifice si umane ale celor plecati. Este o dubla responsabilitate. Pe de-o parte, responsabilitatea politicienilor fata de inteligenta poporului. Ce facem cu aceasta inteligenta? O trimitem la cules capsuni? Responsabilitatea politicienilor nu este sa ia masuri pompieristice pentru ca asa cere UE. Politicianul ar trebui sa se gandeasca la organizarea unei societati in care inteligenta unui copil de sase ani sa se dezvolte armonios.

Care este rolul elitelor? A doua parte a acestei duble responsabilitati este aceea a elitelor fata de natiunea care le-a oferit atatea. Eu nu am fugit de Romania si de poporul roman. Eu am fugit de comunism. Sa nu avem resentimente fata de Romania pentru ca avem resentimente firesti fata de comunism, Iliescu sau altcineva. Este o datorie pe care o avem fata de acest popor, care mie, pana la 17 ani, mi-a dat foarte multe: o anumita educatie, un mod de a gandi, o structura afectiva aparte. Este randul nostru sa dam inapoi. Fiecare dupa puteri.

Exista o rasturnare a valorilor? Omul nou creat in comunism a existat cu adevarat si s-a perpetuat. Prin deplasari masive de oameni de la tara la oras, de exemplu. Schimburile sociale foarte rapide si nenaturale care au avut loc in comunism si atitudinea iresponsabila fata de evolutiile sociale in cei 16 ani care au urmat reprezinta sursa destructurarii sociale. Sursa bolii care macina societatea actuala este lipsa unui efort national serios in educatie. Ceea ce s-a intamplat in educatie in ultimele decade este un atentat la adresa viitorului tarii.

Puteti fi mai explicit? Sa ne inchipuim traseul pe care-l parcurge "mintea" unui copil. Acesta merge in clasa intai intr-o scoala in care grupul sanitar este insalubru si locuieste intr-un bloc unde nimic nu este pus la punct. Urmeaza un liceu unde observa ca premiul intai este luat de un copil mai slab, dar care a dus o atentie profesoarei. Intra la facultate muncind din greu, dar vede ca si colegul lui a intrat cu pile. Se cazeaza intr-un camin studentesc unde nimic nu functioneaza. Structura intelectuala a acestui copil, atunci cand devine matur, va fi complet pervertita de aceste lucruri. Daca el, in 20 de ani de scoala, nu a vazut un singur lucru bine facut, cum va scapa de reflexul de a nu da sau lua spaga sau de a nu respecta legea?

Exista si schimbari in bine... Desigur. Observatia mea este ca, in Romania actuala, tot ceea ce functioneaza, ceea ce progreseaza, este rezultatul eforturilor unor oameni care au dezvoltat ceva pe cont propriu si care tin societatea pe umerii lor. Acestia sunt oamenii care duc in spate cele 5-6 procente de crestere economica. Majoritatea lucrurilor care nu functioneaza sunt rezultatul unei erori de sistem si de conceptie.

False modele - Cand il vor ignora romanii pe Gigi Becali

"Locuind in strainatate, auzisem de Gigi Becali, dar nu-i vazusem figura. In Romania fiind, m-am uitat la televizor si am vazut un tip care m-a facut sa rad. Am crezut ca asist la o emisiune umoristica si imi ziceam, uite ce actor bun e omul asta. La un moment dat am auzit numele lui Becali si mi-am zis ca este un imitator al lui. Ulterior mi-am dat seama ca in studio era chiar Becali. Nu am simpatii fata de Becali, dar dintr-un punct de vedere isi merita "aprecierea" unei parti a populatiei - a facut un lucru util, case pentru sinistrati. Omul care intra in noua casa il iubeste sau nu pe Becali? Ce-i pasa lui ca Becali face pe maimutoiul la televizor? Nu inteleg de ce trebuie sa jucam rolul unor primadone care striga "ce prost e poporul roman ca-l simpatizeaza pe Becali". Eu intreb - nu sunt aceste asa-zise elite intr-un decalaj total, rupte total de ceea ce-l preocupa pe omul obisnuit? Romanul este interesat sa afle la ce scoala trebuie sa-si dea copilul, cum poate castiga un ban in plus, cum sa traiasca mai bine. Or, Becali se adreseaza exact omului cu stomacul gol si poate acelui misticism primar care prinde bine la o parte din noi. Elitele trebuie sa aiba in vedere aceste realitati si sa gaseasca solutii practice. Cand vor realiza acest lucru, cu certitudine nimeni nu va mai fi interesat de fenomenul Becali."

Atitudine - "Copiii strazii sunt responsabilitatea societatii"

"Ne pretindem foarte evlaviosi si cu frica lui Dumnezeu, dar mi-as dori sa inteleg prin ce mecanism pervers este posibil sa construim "Catedrala Mantuirii Neamului", dar, in acelasi timp, sa avem sute de copii care cersesc la intersectii? Cum este posibil sa nu avem coeziunea necesara eradicarii unui fenomen demn de partea intunecata a Evului Mediu, dar in acelasi timp sa cautam o "mantuire" abstracta si neacoperita factual? Drumul catre o purificare morala nu presupune oare purificarea societatii de metehnele care o macina inainte de a fi pregatiti pentru o comunicare de ordin superior? Sigur, vor fi mereu parinti care-si abandoneaza copiii, dar trebuie sa avem mecanisme care sa rezolve aceasta rusine. Este responsabilitatea societatii sa stearga aceasta pata de pe obrazul nostru, si nu responsabilitatea trecatorului care, induiosat, ii da copilului 10 lei sau 100.000 de lei."