Ziarul britanic „The Times“ le încurajează pe doamnele mature să facă uncopil.
Aveam 17 ani când mi-am dat seama că urma să devin mamă. Încă nu absolvisem liceul şi mă pregăteam serios să intru la facultate. Nu am ezitat să renunţ la sarcină şi am ţinut totul secret. Pentru că anii treceau şi nu mai rămâneam însărcinată, la 30 de ani m-am resemnat că nu voi mai fi mamă. După 10 ani de căsnicie, am aflat că aştept un copil. La început am intrat în panică. Nu ştiam dacă să-i spun soţului meu, nu ştiam dacă mai pot fi o mamă bună la 36 de ani“, povesteşte Mihaela. „Mă întrebam dacă voi putea duce sarcina până la capăt şi dacă cel mic va fi sănătos. După ce mi-am revenit din starea de şoc, i-am anunţat pe toţi cunoscuţii că vom deveni părinţi şi ne gândeam ce frumos se va schimba viitorul nostru. Acum, bebeluşul are 3 ani, se bucură de toată atenţia şi este cea mai mare realizare a mea“, spune Mihaela, femeia de afaceri care a renunţat la carieră pentru a se ocupa de fiul ei. O decizie greu de luat Dacă în urmă cu câteva zeci de ani majoritatea femeilor se pregăteau să devină mame până în 20 de ani sau puţin peste 20, acum cele mai multe doamne visează la o carieră strălucită, la un viitor confortabil şi la un partener cu succes pe plan profesional. Căsătoria şi copilul apar mult mai târziu în planurile femeii moderne. Dar este bine să aştepţi atât de mult pentru a te bucura de maternitate? „Vârsta nu contează, decizia de a deveni părinte este greu de luat“, este de părere psihologul Cristiana Leviţchi. „La vârsta a doua ai un statut social, un echilibru emoţional şi financiar, iar opţiunile în viaţă sunt sigure. Indiferent de vârstă, maternitatea este o situaţie inedită, care te menţine în alertă“, spune psihologul Adriana Dragoş. Prejudecăţi fără temei Există multe prejudecăţi în ceea ce priveşte sarcina după 35 de ani. Cele mai de seamă sunt cele conform cărora copilul se va naşte cu malformaţii. Sau că părinţii nu mai sunt la vârsta la care pot să aibă răbdare cu cei mici. Sau că diferenţa de vârstă dintre părinţi şi copii este prea mare, acest lucru dăunând relaţiei părinte-copil. „Niciuna dintre aceste prejudecăţi nu are la bază un argument solid. Şi mamele tinere nasc copii cu malformaţii, important este să urmăreşti sarcina şi să mergi periodic la doctorul personal. Şi părinţii tineri sunt agitaţi şi nu le acordă suficient timp celor mici. Mai mult, părinţii tineri îi lasă pe cei mici în grija bunicilor, iar aceştia din urmă au toată răbdarea. Există copii care-şi strigă bunicii «mamă» şi «tată», iar diferenţa de vârstă nu îi deranjează pe copii nici atunci când devin adolescenţi“, afirmă Cristiana Leviţchi. „O problemă la 35 de ani o constituie fertilitatea. Femeia este deosebit de fertilă atunci când este tânără, iar la maturitate, chiar dacă este pregătită psihic să aibă un copil, poate organismul nu o va mai ajuta“, afirmă Adriana Dragoş. Curaj! Specialiştii cotidianului britanic „The Times“ le încurajează chiar şi pe doamnele care nu sunt măritate sau nu au o relaţie stabilă de zece ani, dar au trecut de 30 de ani, să aibă un copil. Problema în acest caz este că viitorul copil are nevoie de un element masculin în jurul lui, dar şi fratele, cumnatul sau un prieten apropiat de sex opus pot contribui la creşterea celui mic. Teama de a nu fi un părinte bun este nejustificată: maturitatea psihoemoţională vine în jurul vârstei de 30 de ani. CARIERĂ Revenirea la serviciu e posibilă după câteva luni „Este adevărat că dintre toate impedimentele care apar atunci când se discută despre apariţia unui copil, cariera este cel mai important. Anii de până la 35 sunt fructuoşi pentru a pune bazele unei cariere solide, care îţi va asigura confortul necesar pentru a putea avea grijă de viitorul copil“, spune psihologul Cristiana Leviţchi. Cel mic are nevoie de toată atenţia din partea mamei doar în primele luni, apoi şi tatăl poate ajuta mult. Realizările profesionale pot reveni şi după o pauză mai mare, de un an sau doi.
Recomandările noastre
