La Paris mi-am amintit de cozile de altadata, la paine, carne sau portocale - vesnic astepti. Dar nu conteaza. Totul, la Paris, e intens, diferit, spectaculos. Uiti repede minutele de asteptare. E mult de spus despre Paris, iar intorcandu-te in tara te cam doare inima sa vorbesti despre el…
A fost o experienta de milioane sa nu vad masini „bengoase”, ca in Bucuresti. Unele bulevarde sunt rezervate autobuzurilor si taxiurilor. Multe strazi sunt mici si n-ar avea cum sa incapa cine stie ce X6 sau Q7. Dar nu e asta – oamenii au acest grad de civilizatie incat nu simt nevoia sa isi etaleze esarfa fluturand in vant dintr-o decapotabila…
Se circula excelent cu metroul, statiile sunt foarte dese, trenurile au timpi mici de asteptare. Cateva zile, am intalnit oameni seriosi, cu un bun simt si o dorinta de a nu deranja, cel putin neobisnuite pentru noi, romanii… Sunt retinuti, tacuti, CIVILIZATI – nu numai francezii, in general, turistii, restul lumii pana la 1.000 de natii intalnite in aceste zile…
Pentru prima oara, cat as fi de nationalista, am gandit ca pot trai in alta tara – absolut aleator, Franta, sa zicem...
Dupa doar o zi de la reintoarcerea la birou, imi deschid newsletterul cu oferte turistice, la care m-am abonat in ultima luna. Fac socoteli pe care le uitasem, de venituri si cheltuieli. Bugetul e pe minus, dar sunt optimista. Nu de alta, dar cand am plecat de la Disneyland, copiii si-au luat „La revedere” intr-un glas: „Pa-pa, Disneyland, ne vedem la aaanuuul!”
SFARSIT.
Recomandările noastre
