ALTFEL. Excentric sau doar curios, Andrei Duţu se poate lăuda cu o experienţă profesională inedită: cea de baby-sitter în Marea Britanie.
Andrei, un tânăr de 27 de ani din Moreni, judetul Dâmboviţa, a acceptat o slujbă neobişnuită pentru un bărbat, printr-o modalitate inedită. Împins de curiozitate şi de necesitatea unui loc de muncă, acesta a descoperit pe internet termenul de „au pair”: din limba franceză se traduce prin „egal cu” şi descrie o persoană tânără care locuieşte în condiţii de egalitate cu o familie dintr-o ţară străină, ajutând astfel la îngrijirea copiilor şi/sau treburi domestice în timpul şederii sale. Mai clar, se cerea o bonă.
Odată înţelese avantajele acestei meserii, oportunitatea de a pleca din ţară s-a ajustat perfect cu pasiunea lui pentru călătorii şi dragostea pentru copii, care i-au întărit convingerea de a-şi încerca norocul în Marea Britanie, după obositoarea birocraţie oferită la acea vreme de ambasadă, pentru viză, cu promoţie la un pachet de nervi.
La concurenţă cu femeile
Intermedierea dintre viitorul babysitter şi familie s-a făcut cu ajutorul unei firme specializate, găsită tot pe internet. Demersurile nu au fost deloc uşoare, dată fiind preferinţa soli citanţilor pentru „au pair” feminin în proporţie de 99%. Încrezător, Andrei nu a acceptat să vadă negru în loc de alb şi a sperat în şansa lui, infimă ce-i drept. Vestea bună a venit după 3-4 luni şi avea să-l pregătească pentru primul său zbor cu avionul către Manchester, unde îl aştepta o „echipă” de trei băieţei pentru care semnase s-o „antreneze”.
Ziua grea se cunoaşte de dimineaţă
Aflată la graniţa dintre Anglia şi Ţara Galilor, în comitatul Shropshine, casa în care locuia familia Woodhead părea rece în prima zi cu noul oaspete. La fel şi cei trei muschetari: Marcus (5 ani), Anto (7 ani), Jonny (8 ani), care l-au tratat cu ignoranţă. Dimineaţa de apoi a fost momentul de „dezmeticire absolută” pentru Andrei, când a realizat de fapt unde se află. Însă a fost şi începutul unei aventuri îndrăzneţe în care acesta a fost nevoit să-i ţină în şah pe micuţi: „Dimineaţa s-a dovedit a fi cea mai stresantă parte a zilei. De fiecare dată copiii se trezeau înaintea mea şi se uitau la desene animate. Eu trebuia să-i iau de la TV, să-i îmbrac, să-i pun să se spele şi apoi să-i duc la grădiniţă şi la şcoală. Ce nu se ştie e faptul că mai repede convingi o vacă să meargă cu spatele decât un copil să renunţe la desene”, îşi aminteşte Andrei, uşor amuzat.
Nici seara lucrurile nu „miroseau a parfum de trandafir”, ba dimpotrivă, alt moment, altă distracţie: „Convinge un copil să lase joaca, să intre în casă, să mănânce, să se spele şi apoi să meargă la culcare. Până nu le citeam o poveste nu scăpam”.
Cu volanul pe dreapta
Pe lângă toate aceste activităti de „guerrilla”, Andrew (cum era strigat de către cei mici) trebuia să-i transporte cu maşina până la şcoală. La prima vedere nu ar fi mare lucru, dar ce te faci când pe carnetul tău auto nici nu s-a uscat bine tuşul, iar volanul automobilului e în partea opusă celei învăţate de tine. Te adaptezi. Asta a făcut şi Andrei, după ce capul familiei, bancher de profesie, i-a plătit două lecţii cu un instructor auto pentru a se obişnui cu traficul de-acolo.
Politicoşi şi bine-crescuţi
După ce ducea copiii la şcoală, programul devenea foarte variat şi foarte practic, de la săpat, curăţat, mutat, vopsit şi văruit, până la dezmembrat, nivelat şi tuns iarba - una dintre îndeletnicirile cele mai relaxante, povesteşte el.
Nu lipseau nici activităţi recreative cu cei trei pitici, care trebuiau plimbaţi la pizza, cinema, parc sau piscină. Diferenţă de naţie sau nu, în toată această perioadă neînţelegerile cu cei trei băieţi au lipsit din peisaj datorită mediului sau educaţiei: „Cei mici erau foarte politicoşi şi binecrescuţi. Copiii români te înjură dacă le reproşezi ceva”. Între timp, babysitterul s-a mai angajat să poarte de grija altor copii, dintr-o familie vecină, câteva ore pe zi, iar miercurea urma un curs de limba engleză pentru perfecţionare, alături de alţi străini ca şi el. ACASĂ
Calculatoarele, marea lui iubire din România
După şase luni, absolventul de Politehnică şi-a dat seama că înclină să facă performanţă butonând un calculator şi s-a întors în ţară, unde s-a dedicat exclusiv domeniului IT. Acum activează ca web designer. Iar pentru divertisment şi-a făcut un blog (www.zambesc.com), unde îşi serveşte musafirii cu cele mai nebuneşti recorduri şi poveşti. Printre recentele activităţi extreme, Andrei se laudă cu un marş de 20 de km pe un teren abrupt, timp în care s-a filmat cu un telefon mobil.
ECHIPA. Marcus (5 ani - stânga), Anto (7 ani) şi Jonny (8 ani), înainte de serbare
"De fiecare dată, copiii se trezeau înaintea mea şi se uitau la desene animate. Eu trebuia să-i duc la grădiniţă. Ce nu se ştie e faptul că mai repede convingi o vacă să meargă cu spatele decât un copil să renunţe la desene.",
Andrei Duţu, baby-sitter
Recomandările noastre
