În limba farsi, Neda înseamnă „chemare” sau „voce”.
Când a fost împuşcată pe o stradă din Teheran şi mai târziu, doar puţin mai târziu, când moartea ei s-a răspândit prin lume cu viteza internetului, în timp ce sângele îi spăla faţa, Neda Agha- Soltan era vocea a ceva însemnat, condamnat la tăcere. Când glonţul i-a întâlnit inima, purta blugi şi era tânără. Istoria este, până la urmă, suma acestor detalii. Urmează un duel clasic şi violent. Protagonişti: dorinţa şi refuzul schimbării. Lumea musulmană foarte adâncă s-a jucat, periculos, cu modernitatea.
În numele unui adevăr religios unic (şi absolut), emanciparea socială a fost demonizată, întârziată şi, în extrem, amputată, accesul la informaţie restrâns, stilul de viaţă a rămas moştenirea unei tradiţii şi nu o opţiune (liberă). Consecinţele sunt evidente şi tragice: o explozie demografică şi o stagnare culturală, un deşert de analfabetism şi un resentiment anti-occidental întreţinut, deci cronicizat. Acest fragment foarte adânc şi virulent din lumea musulmană (din prea multă furie şi prea puţin preţ pus pe viaţa de dinainte de moarte) a căzut în fundamentalism (terorist) şi a intrat în război. Duşmanul e Occidentul post-religios, degradat şi dispreţuit până la invidie. De ce a murit Neda? Adepţi ai conspiraţiilor, de la adăpostul anonimatului, au atacat furibund pe forumuri. Ce spun ei? A fost o provocare! Mahmoud Ahmadinejad este antiamerican (şi anti-Israel) şi trebuie să părăsească puterea. Petrolul Iranului merită orice preţ, inclusiv viaţa unor nevinovaţi, mai ales viaţa unor nevinovaţi, într-o societate cu hipersensibilitate la martiri. E o acuzaţie stupidă, dublată de o orbire voluntară în faţa adevărului: într-o lume normală nu se percepe taxă pe glonţ, iar dictaturile generează (şi nu pot genera decât) corupţie, discriminare şi ură. Şi toate sfârşesc în revolte.
Cât despre viitor, pariul nu e cu Iranul şi ”arcul şiit” pe care îl deschide, pariul e cu lumea musulmană foarte adâncă şi cu reacţiile ei la schimbările iminente în vremea globalizării. Neda a murit pentru că acolo unde a trăit, oamenii ca ea sunt rari şi curajoşi, dar, în logică totalitară, nu au voie să fie deloc. Se întâmplă însă să umble, din când în când, în blugi pe străzi, cerând dreptul la libertate. Şi nu, gloanţele nui pot face să dispară. Asta e doar o iluzie.