Răzvan Exarhu: "Parcurile ne ţin pe loc din marşul nostru voios spre capitalism şi blochează calea de acces către o lume plină de parcări mari."
În plus, provoacă o mulţime de discuţii neplăcute, petiţii, anchete, campanii de presă, acuze, jigniri, suspiciuni, reproşuri şi e păcat să ne certăm unii cu alţii, când am putea să ne avem ca fraţii în betoane.
Apoi, parcurile sunt ceva demodat, nu se poate face grătar în ele, sunt pline de pensionari retrograzi şi în curând, când toată lumea va fi conectată la internet, vor fi populate numai de indivizi care nu ştiu să folosească un computer, nişte marginali, inadaptaţi şi nostalgici fără perspective. Cel mai bine ar fi să se înceapă prin tăierea tuturor copacilor, pentru a nu mai exista diferenţe între sat şi oraş, între munte şi câmpie. În felul ăsta, se vor vedea şi munţii mai bine, chiar şi în zilele mai înnorate. Din copacii tăiaţi se pot face garduri înalte pentru persoanele fără adăpost, ca să nu le mai vedem şi să ne strice buna dispoziţie. Din resturi se pot face cuşti pentru câinii persoanelor fără adăpost sau bâte de baseball pentru copii.
Pregătirea terenului pentru o civilizaţie urbană purificată trebuie să înceapă prin măsuri aspre, dar severe. Sunt convins că ultimele furtuni au dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul periculos şi înşelător al copacilor, care cad cu nesimţire peste maşinile oamenilor, rup firele cu care nişte specialişti s-au străduit din greu să umple oraşul, stâlpii şi peisajul, umplu trotuarele de flori, polen sau fructe şi nu se potrivesc deloc, fie vorba între noi, cu faţadele aste frumoase de sticlă în care trebuie să se reflecte alte faţade de sticlă, nu frunziş şi case vechi.
Cine vrea parc, să se ducă în străinătate, să ne lase să mai respirăm. Cine nu vrea să pună umărul, cine pune plămânul lui deasupra intereselor generale, să fie amendat de tăietorii de lemne şi ameninţat cu drujba, dacă nu-şi bagă minţile-n cap. În locul parcurilor e normal să se facă nişte cartiere, prin care să te poţi plimba în mod organizat, numai cu acordul părinţilor ori familiei. Pentru ca oamenii să se relaxeze mai eficient, se vor planta panouri mari cu fotografii de păduri şi se vor difuza în boxele încorporate în băncile de beton sunetele specifice activităţii animalelor şi păsărilor care obişnuiau să-şi facă de cap odinioară în aceste sate fără câini care erau pădurile. Din când în când, spray-urile uriaşe de pe blocuri vor pulveriza parfumuri naturale extrase din gumă de mestecat şi arome de mâncare la ore fixe, pentru ca populaţia să îşi dea seama că se apropie ora mesei. E adevărat, că aceste transformări nu se pot face fără nişte sacrificii minore, dar cretinizarea populaţiei nu face parte dintre ele, pentru că este cel mai mare beneficiu.
Dacă s-ar desfiinţa parcurile şi s-ar da terenurile în îngrijirea unor dezvoltatori imobiliari inimoşi şi entuziaşti, odată dispăruţi toţi copacii, băncile, leagănele, balansoarele şi aleile de peste tot, nu ar mai putea fi nimeni acuzat că încearcă să plaseze cartiere de lux în buza cărucioarelor cu bebeluşi incapabili să-şi dea seama că totuşi urlă ca apucaţii în spaţiul public. Să urle acasă la ei. Oamenii din cartierele rezidenţiale trebuie să se şi odihnească. După asta, se trage frumos o şapă peste toată ţara, care să unească şi mai strâns Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă, şi se pune gresie, ca să se întreţină uşor. Adaug eu rugămintea personală să se pună gresia pe diagonală, ca să se creeze acel atât necesar efect de spaţiu. În sfârşit, datorită plantărilor masive de palmieri de plastic, ţara noastră ar putea să devină Mica Oază a Europei.
Ca să nu batem pasul pe loc, să se declare toate parcurile terenuri virane, focare de gripă porcină, ciumă bubonică şi elefantiazis. Şi să ne fie ruşine că lăsăm nişte oameni să îşi parcheze maşinile pe stradă, când ar putea să şi le parcheze la ei în curte, după ce au asanat aceste oribile depuneri de verdeaţă. Se pare că semnul victoriei făcut cu degetul arătător şi cel mijlociu vine de la arcaşii care scăpau cu degetele întregi după ce erau capturaţi de duşmani. Ce, nu e OK să îl facem şi cu degetele de la picioare?
Recomandările noastre
