Sătenii cu aurul la picioare spun că aşteaptă redeschiderea minei pentru a avea locuri de muncă. De frica şomajului, tinerii au plecat deja să muncească la oraş. În Roşia Montană, fiecare om al locului are câte o aşteptare: o casă frumoasă, bani pentru supravieţuire sau un loc de muncă.

Închiderea minei de aur, în 2006, a lăsat localnicii fără locuri de muncă şi a fugărit tinerii la oraş sau în străinătate, spre locuri unde îşi pot face bani mai uşor decât acasă. Mineritul a lăsat în urmă pârâuri roşii, poluate, şi ape acide din pricina ploilor, care mătură de fiecare dată galeriile lăsate de izbelişte.

Acum, speranţele celor mai mulţi oameni se leagă de redeschidere minei, de investiţii şi de cele „patru de miliarde de dolari” pe care i-ar încasa statul, cu toate plecăciunile în faţa mediului şi a Uniunii Europene.

Firma canadiană care vrea să investească în Roşia Montană promite că, pe lângă exploatare, are un plan prin care vrea să ecologizeze întreaga zonă afectată până acum. Până la „OK”-ul autorităţilor, le-a mai rămas doar să convingă guvernul şi organizaţiile de protecţie a biosferei.   Primarul vrea explicaţii de la ministere

Mihai Bejan, unul dintre mineri, e de părere că singura salvare a zonei ar fi redeschiderea minei, aşa cum a fost de când se ştie. „Aşteptăm să se deschidă mai repede, să avem unde lucra, altfel, aici nu ai unde să te angajezi. Din păcate, oriunde se pun tot felul de piedici şi nu înţeleg de ce. Până când s-a închis mina asta, nimeni nu a văzut că ar putea fi vreo problemă de mediu şi acum, când vin străinii ăştia, apar tot felul de nenorociri”.

Primarul e hotărât să meargă la guvern şi să ceară continuarea proiectului care a fost blocat la stadiul analizei tehnice. „N-am primit niciun răspuns până acum. Oamenii din Roşia Montană au nevoie de locuri de muncă. Până la urmă, toate casele pe care le-au construit, le-au făcut muncind în adâncul pământului, la mină. Sper ca acest proiect să reuşească”, spune primarul Eugen Furdui. Vestigiile arheologice intră în analiză

Ultimii săteni din Roşia Montană, care cer blocarea proiectului, spun că, odată cu reluarea exploatării, vor fi distruse vestigii arheologice, iar biodiversitatea va avea de suferit.   De partea cealaltă, reprezentanţii firmei canadiene susţin că au ţinut cont de toate aceste lucruri şi au alocat fonduri speciale pentru conservarea lor.

„Pentru cercetarea vestigiilor arheologice am investit până acum 10 milioane de dolari şi urmează să alocăm încă 35 de milioane, pentru conservare şi promovarea acestora prin intermediul unui muzeu. La cercetare au participat specialişti, Muzeul Naţional şi peste douăzeci şi două de instituţii importante din ţară şi din străinătate. În ceea ce priveşte biodiversitatea zonei, avem deja un proiect de protecţie şi de atenuare a impactului. În aceste privinţe, toate investiţiile se ridică la peste 300 de milioane de dolari şi totul se face după regulile Uniunii Europene”, susţine Cătălin Hosu, unul dintre conducătorii proiectului minier. Minerii se mută la oraş La Roşia Montană sunt aproximativ 975 de familii, dintre care 155 au ales deja să se mute. Pentru că proiectul minier cuprindea şi proprietăţile unor oameni din zona Roşia Montană, 125 de familii au hotărât să se mute la Alba-Iulia, în Recea, un cartier pe care Roşia Montană Gold Corporation l-a construit pentru ei. Ioan Tomuţea a lucrat peste 30 de ani în mina de aur şi s-a hotărât să dea buletinul de Roşia Montană pentru cel de Alba-Iulia.   „Am avut proprietate mare pe care am construit-o cât am lucrat la mină. M-am gândit bine înainte să fac alegerea aceasta şi am făcut-o mai mult pentru copii. Unul dintre ei a fost angajat la Gold Corporation, şi dacă vor da drumul poate se angajează şi cel de-al doilea. Fără loc de muncă e aproape imposibil să te descurci.”

Un norocos al locului, pe care viaţa l-a căpătuit cu două „reşedinţe”, este şi Ioan Toderaş. Pentru că una dintre case nu este în zona minieră, se va întoarce la Roşia Montană, iar casa din Alba-Iulia o va lăsa băiatului.   TROC   Sătenii se caută de „pro” şi „contra” Reprezentanţii Companiei Roşia Montană Gold Corporation spun că au oprit negocierile cu celelalte familii, până când va fi deblocat proiectul, însă susţin că majoritatea oamenilor şi-au dat acordul să fie strămutaţi.

„Înainte să alegem cele două zone de strămutare, ne-am consultat cu oamenii, păstrăm legătura în permanenţă cu ei, cu autorităţile şi cu diferiţi experţi”, mai spune Hosu.

Familiile care încă nu au primit o ofertă de a „locui în deplasare” aşteaptă ca firma canadiană să înceapă construcţiile la un nou sat, din apropiere. Piatra Albă ar urma să facă parte din comuna Roşia Montană.   Argumente pentru schimb de case

Dintre toţi „comentatorii” care s-au oprit să discute transparent despre canadienii care dau la schimb o casă pentru aur, femeile din sat strâng cele mai multe argumente.

Tanti Ileana s-a născut la Roşia Montană. „Noi stăm pe un munte de aur şi mina e de când mă ştiu aici. Deocamdată suntem stăpâni pe ce avem, proprietatea e sfântă. Nu suntem împotriva lor şi, dacă vor da bani pentru o viaţă mai bună, voi pleca. Vrem să fie angajaţi şi cei de aici, copiii noştri. Unul dintre băieţi a lucrat în mină până să se închidă şi, n-am ce spune, câştiga destul de bine. Acum şi-a luat lumea în cap şi a plecat să muncească la oraş.”   Noua localitate, Piatra Albă, ar urma să aibă peste 400 de case şi să fie cel mai modern cătun din ţară. Despre metodele de exploatare şi posibile pericole care ar putea exista în zonă, Roşia Montană Gold Corporation susţine că proiectul lor va respecta toate regulile impuse de Uniunea Europeană.   O altă acuzaţie a ecologiştilor a fost aceea că cianura ar putea afecta locul. Reprezentanţii proiectului minier spun că, practic, e imposibil ca un om să moară dacă bea apă din lac. Pentru a fi afectat, ar trebui să bea, încontinuu, 40 de litri de apă, în două ore. Soarta minei rămâne la guvern

Preocupat să scoată în faţă „defectele” din viaţa reală, care ne-ar putea duce mai repede la groapă, Hosu găseşte explicaţiile pentru care localnicii ar fi sănătoşi-tun în Roşia Montană: „Trebuie să spunem să ştie oamenii că cianura se găseşte în cafea, în concetraţie de până la 6 mg pe litru, 2 mg în ţigări, în sare şi în diverse alte alimente. Legislaţia spune că nu trebuie să depăşească o concentraţie de cianură de 10 mg pe litru. Înainte să ajungă în lacul de decantare pe care îl vom construi, noi vom trece apa printr-o baterie de detoxifiere şi îi va scădea concentraţia până va ajunge între 5 şi 7 mg pe litru, iar, în câteva săptămâni, razele ultraviolete vor face să ajungă la 2 mg.

Soarta minei de aur rămâne, în continuare, subiect de dezbatere între Gold Corporation şi asociaţiile care vor să blocheze proiectul. Decizia care ar putea aduce miliarde de dolari la bugetul ţării, se va dezbate, undeva, la masa guvernului. BOGĂŢIE Cel mai mare zăcământ aurifer din Europa

Din studiile care s-au făcut până acum, în zona Roşia Montană se află cel mai mare zăcământ aurifer din Europa, în jur de 314 tone de aur şi aproximativ 1.600 de tone de argint. Fiecare tonă de minereu procesat conţine aprovimativ 1,42 de grame de aur şi în jur de 6 grame de argint.   „Aici se vor procesa în jur de 40.000 de tone de minereu zilnic, deci vor fi aproximativ 6,5 kilograme de aur zilnic”, susţine Cătălin Hosu, manager regional Roşia Montană Gold Corporation. Exploatarea ar urma să dureze 16 ani, iar ecologizare zonei, încă cinci.

„Peste haldele de steril care vor urma în urma procesării minereului se va turna un strat de argilă, apoi pământ de vegetaţie. Vor fi terenuri de sport, păşuni. Până la urmă, localnicii vor hotărî”, încheie Cătălin Hosu. POLUARE. Ploile care mătură minele lăsate de izbelişte aduc apele acide