Dinamo a fost dezavantajată la Urziceni.
Echipa a jucat prost - mai prost decât gazdele -, Mircea Rednic a pierdut duelul gândurilor cu Dan Petrescu, jucătorii n-au avut aceeaşi determinare precum gazdele. Dar spaniolul de la centrul terenului a greşit decisiv - indiferent cât încearcă nu me roşii inamici ai dinamoviştilor să nege - şi numai în favoarea gazdelor. Experienţa de zeci de ani în materie de viclenii ale „fluie raşilor” autohtoni ne-a învăţat că nu există coincidenţe. Arbitrul Fernandes le-a anulat dinamo viştilor un gol valabil şi le-a refuzat un penalty clar. Plus „detaliile”. I-a ajutat pe ialomiţeni să-şi respecte planul tactic şi a protejat apoi, din umbră, avantajul luat de Unirea la sclipirea lui Varga.
Atunci, de ce nu le plânge nimeni de milă dinamoviştilor? De ce presa se mulţumeşte doar să constate? De ce înşişi suporterii „roş-albilor” nu se lamentează? Istoria - recentă sau îndepărtată, e acelaşi lucru - oferă un răspuns. Patimile dinamoviştilor la Urziceni nu impresionează pentru că lumea fotbalului românesc aplică legea compensaţiei. Timp de 50 de ani, Dinamo a fost protejata arbitrilor. A câştigat zeci de meciuri cu sprijinul oamenilor deveniţi „în negru” la propriu.
Trofee - cupe şi campionate -, calificări în competiţiile continentale, toate s-au rezolvat „din fluier”. De aceea, indiferent ce-ar păţi acum „roş-albii” - la fel ca şi Steaua, altă favorizată dincolo de timp şi de timpuri a arbitrilor -, nu stârneşte compasiune. Nu mai departe de acest campionat, Dinamo a fost ajutată să treacă hopuri importante. Chiar debutul sezonului, meciul de la Mediaş (etapa a 19-a), stă mărturie. E adevărat că o nedreptate nu se poate îndrepta prin tr-o altă nedreptate. E adevărat şi că acest tip de injustiţie a ajuns să fie aplaudat prin degradarea treptată a încrederii în cei chemaţi să aplice legea în fotbalul nostru. Dar, în acelaşi timp, Cristi Borcea şi amicii săi din conducerea grupării „roş-albe” culeg ce-au semănat. La lipsa de reacţie şi la pasivitatea opiniei publice în cazurile de nedreptate au contribuit direct şefii dinamoviştilor, din generaţie în generaţie, prin abuzurile la care s-au dedat.
Iar acum, când „roş-albii” au schimbat postura de călăi cu cea de victime, aceia pe care i-au furat, retrogradat, hăituit, persecutat şi umilit de-a lungul deceniilor n-au nicio tresărire. Dinamoviştii i-au învăţat să n-aibă milă de cei slabi şi nici respect pentru dreptate şi adevăr.
Recomandările noastre
