„În mintea mamei” este debutul în lungmetraj al franţuzoaicei Carine Tardieu.
Scenariul e o poveste despre timpul şi spaţiul imprecise dintre adolescenţă şi maturitate şi este scrisă de însăşi Tardieu împreună cu Michel Leclerc. De când îşi poate aminti, Lulu (Chloé Coulloud) o ştie pe mama sa (Karin Viard) deprimată şi bolnavă. Pentru cei 15 ani ai lui Lulu, această stare de lucruri este intolerabilă. Iar când fata găseşte o veche poză de-a mamei, în care aceasta zâmbeşte şi iradiază fericire, aventura este deja pe drum.
Aflând despre bărbatul care a furat zâmbetul mamei cu câţiva ani buni înainte de naşterea sa, Lulu decide să îl caute, în speranţa că tot el îi şi poate reface fericirea. Deşi pe alocuri are lungimi uşor stângace, filmul e un fel de gură de aer curat, expirând energie.
Deşi regizoarea îşi permite scene fantastice, ale căror detalii sunt generoase, filmul e mai degrabă realist. Contrar altor filme despre adolescenţă (să spunem hollywoodiene), acesta nu e o poveste despre muzica pop sau coşuri. Dimpotrivă, temele alese sunt depăşirea de sine, rolul trecutului în viaţa noastră şi felul în care ne abandonăm visele. Lulu, proaspătă şi neatinsă de rutină, e capabilă să pună la îndoială practicile adulte şi să le pună faţă în faţă cu întrebări simple, ale căror răspunsuri, pentru ea, sunt evidente. Poate cel mai interesant aspect al acestei dense poveşti este că Lulu porneşte în această aventură ştiind că e posibil să distrugă astfel căsnicia părinţilor săi. Dar nu acesta este scopul său. Mai degrabă, lucru rar, are înţelepciunea de a recunoaşte că fiecare are dreptul la fericire.