Tinerii pot trăi alături de părinţi dacă fiecare dintre membrii familiei respectă nevoile celuilalt.
Cum costurile implicate de cumpărarea unei locuinţe sunt exorbitante pentru mulţi tineri, frecvent a - ceştia aleg să se mute cu părinţii unuia dintre ei. Pentru ca mai multe generaţii să reuşească să convieţuiască în aceeaşi casă este necesar ca fiecare membru din familie să ţină cont de nevoile celuilalt, spun psihologii. Chiar dacă despre bătrâni se spune că sunt pisălogi, nu trebuie uitat faptul că experienţa lor poate fi de folos în momentele critice. Limitele aduc armonie
„Problema majoră nu este că în aceeaşi casă locuiesc mai multe generaţii, ci că nu se pun limite. De exemplu, trebuie ca mama să înţeleagă că, chiar dacă este casa ei, nu are voie să intre peste soţia fiului atunci când aceasta găteşte şi să-i dea indicaţii. Când nu se impun limite, se poate ajunge la certuri”, afirmă Cristiana Alexandra Levitchi, psiholog la cabinetul Sensart din Capitală.
Atunci când părinţii ajung la şantaje de genul „asta e casa mea şi fac cum vreau eu”, copiii nu trebuie să cedeze. Din contră, trebuie să le spună că, în aceste condiţii, tinerii nu pot decât să se mute în altă parte. „Se poate trăi frumos împreună dacă fiecare respectă nevoile celuilalt. De exemplu, tinerii ar trebui să înţeleagă faptul că părinţii au voie să dea mai tare sonorul televizorului. De cealaltă parte, părinţii trebuie să accepte că tinerii nu se pot culca la fel de devreme ca ei”, este de părere Cristiana Alexandra Levitchi. Mentalităţile, orgoliile şi posesivitatea fac ca relaţiile să funcţioneze sau nu. „Dacă mama e posesivă va dori ca ea să fie gospodina familiei, dar trebuie să înţeleagă că trebuie să gătească doar pentru soţ. Toate aceste neînţelegeri pot duce atât la rupturi între cei doi tineri, cât şi între copil şi părinţii săi”, susţine psihologul Jeni Chiriac. Ea crede că, pentru confortul psihic al tinerilor, închirierea unei locuinţe este o alegere mult mai bună.
La această concluzie a ajuns şi Anca Surugiu, o tânără de 36 de ani, din Capitală, care a locuit în casa socrilor aproape patru ani. „Neînţelegeri am avut de la început. Soacra mea nu a fost de acord să aruncăm vechiturile pe care le ţinea în camera pe care ne-a pus-o la dispoziţie şi ne-a interzis să facem schimbări”, povesteşte ea. Străbunicul, capul familiei Odată cu venirea pe lume a primului copil, neînţelegerile s-au acutizat. „Soacra voia să se ocupe de copil şi pentru că mă opuneam au început scandalurile. Mi-am dat seama că toate astea nu-i fac bine copilului şi ne-am mutat cu chirie. Relaţia cu soţul s-a îmbunătăţit considerabil. Din păcate, cu socrii mei nu mai ţinem legătura pentru că nu au suportat «nesupunerea»”. Luminiţa, o tânără din Târgovişte, stă în aceeaşi casă cu soţul, mama, cu bunicii şi străbunicul. „Străbunicul este considerat capul familiei şi întotdeauna se ţine cont de părerea lui atunci când se ia o decizie, pentru că este cel mai experimentat dintre noi”.
SFATURI Nu vă transformaţi părintele în confesor
Psihologii spun că tinerii au tendinţa să-şi transforme părintele în confesor atunci când au probleme cu partenerul. „Este o mare greşeală. Părinţii vor avea tendinţa să ţină cu tine şi vor emite judecăţi despre jumătatea ta. Când vă veţi împăca, vei regreta că le-ai povestit părinţilor neînţelegerile voastre deoarece aceştia nu vor uita acest incident.
Există chiar riscul să-ţi ceară să te desparţi de el/ea. Chiar dacă nu va reuşi să te influenţeze atât de mult, la următoarea ceartă cu partenerul, părintele îţi va reproşa că nu l-ai ascultat când ţi-a spus că soţul/soţia ta va mai călca pe bec”, afirmă psihologul Jeni Chiriac.
Recomandările noastre
