Statele vizate ţin ascunse conturi de sute de miliarde de euro.

Fonduri speculative, societăţi ascunse, venituri care se scurg printre degetele multor state. Paradisurile fiscale nu au fost niciodată bine văzute. Însă, în contextul crizei care nu iartă pe nimeni, guvernele au devenit mai atente cu destinaţia profiturilor obţinute pe teritoriile statelor lor, precum şi cu mecanismele ingineriilor financiare care fac, anual, ca sute de miliarde de euro să „evadeze” din calea taxelor şi impozitelor.

Site-ul MSN Finances a făcut o anchetă asupra acestor „aziluri bancare”, după ce, cu circa o lună în urmă, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a publicat listele cu paradisurile fiscale ce nu respectă regulile mondiale privind schimbul de informaţii fiscale. Încolonarea ţărilor în liste de paradisuri „albe”, „gri” şi „negre” a fost cerută de cele mai industrializate state membre ale G20. Cât costă evaziunea fiscală Pagubele cauzate de evaziunea fiscală ţărilor din Uniunea Europeană s-au ridicat, în 2007, la circa 200 de miliarde de euro. Această cifră corespunde unei valori de 2% din produsul intern brut al statelor membre. Numai în Franţa, cuantumul fraudelor fiscale de acest gen este evaluat la 45 de miliarde de euro, sumă echivalentă cu valoarea încasărilor din impozitul pe venit.

În întreaga lume, fraudele fiscale cauzate de „raiurile netaxate” sunt cuprinse între 350 şi 500 miliarde de euro, arată studiile Băncii Mondiale. Din aceşti bani, autorităţilor americane le scapă circa 100 miliarde de dolari (peste 73 miliarde de euro).

Băncile ascunse în paradisuri nasc nemulţumiri

Datele Fondului Monetar Internaţional indică faptul că statele-paradisuri fiscale găzduiesc nu mai puţin de 4.000 de bănci. „Este oare normal ca o bancă pentru care noi garantăm împrumuturile sau căreia îi distribuim fonduri proprii să continue să aibă operaţiuni în paradisuri fiscale? Răspunsul este nu.”

Aceste declaraţii ale preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, rezumă poziţia întregii Europe faţă de aceste încălcări ale legislaţiei fiscale. Uniunea Europeană doreşte să înceapă o reformă în acest sens, înainte de a limita efectele crizei financiare asupra sistemelor bancare din statele membre. Principalele măsuri prevăzute sunt să permită ţărilor victime ale evaziunii fiscale să întreprindă acţiuni împotriva azilurilor bancare. Cel mai mic impozit din Europa Pentru a stimula activitatea economică, Insula Man a decis să se transforme într-un paradis fiscal în anul 1984, devenind, brusc, o destinaţie atrăgătoare pentru diferite averi. În Man sunt înregistrate peste 30.000 de societăţi, la o populaţie de 80.000 de oameni. În Cipru, sunt aproximativ 40.000 de firme care profită de cel mai mic impozit pentru companii din Europa, de 10%, comparativ cu 30% în Luxemburg. Fără TVA şi fără impozit pe avere, insulele Jersey şi Guernsey sunt foarte apreciate de către turiştii bogaţi în căutare de soluţii pentru moşteniri şi pentru evitarea Fiscului. Aici, firmele se nasc precum ciupercile după ploaie: câte 2.000 pe an în Guernsey şi peste 3.000 în Jersey. Monaco, un cazino necontrolat

Micuţul principat este numit „un loc propice pentru albirea capitalurilor”. Aşa a calificat situaţia de acolo, anul trecut, o misiune parlamentară a deputaţilor francezi. În Monaco, băncile numără 350.000 de conturi, în condiţiile în care numărul total al populaţiei nu depăşeşte 30.000. Unul dintre campionii evaziunii fiscale în Europa, Liechtenstein, are 35.000 de locuitori, 70.000 de fundaţii şi depozite bancare secrete în valoare de 110 miliarde de euro.

Deoarece oferă o serie de avantaje fiscale sau reduceri de impozite, aceste raiuri fiscale atrag tot mai mulţi oameni, printre care şi nume cunoscute. De exemplu, starurile franceze preferă Elveţia. Această ţară găzduieşte conturile unor celebrităţi precum Alain Prost, Alain Delon sau Amélie Mauresmo, potrivit sursei citate.