Sâmbătă, localnicii din satul hunedorean Petros au participat, cu mic cu mare, la ritualurile vechi de sute de ani care preced trimiterea oilor la stânile amenajate în Munţii Şureanu.
Faptul că, anul acesta, „măsuratul oilor” s-a făcut pe 9 mai, fix de Ziua Europei, a trecut, practic, nebăgat în seamă de ciobani. Lapte măsurat cu „ţancul”
Sâmbătă, pe Valea Streiului, în locul numit Valea Rea, cu toate că zona este de o frumuseţe rară, mai toate familiile din Petros s-au adunat pentru a duce la bun sfârşit operaţiunile în urma cărora se calculează câtă brânză va primi, în săptămânile următoare, fiecare proprietar de oi. În Munţii Şureanu, unde localnicii din satul respectiv îşi trimit turmele la păscut, vremea se îmbunează abia în mai, aşa că prima sâmbătă din această lună este rezervată, întotdeauna, măsuratului oilor.
Cantitatea totală de brânză pentru luna următoare s-a stabilit sâmbătă. Fiecare proprietar şi-a muls oile de faţă cu toată lumea. Apoi, şeful de stână i-a măsurat în „vedre şi găleţi” cantitatea de lapte, cu ajutorul unui instrument numit „ţanc” - un băţ de lemn cu incrustaţii făcute egal, introdus într-o găleată cu o capacitate maximă de 11 vedre (14,3 litri - n.r.), pusă pe o masă aşezată perfect orizontal. Următoarea măsurătoare se va face la stâna de sus, din Munţii Şureanu, în prima sâmbătă din luna iunie. „Să ne mai lase ăştia cu bazaconiile lor” Chiar dacă, anul acesta, ritualul ciobanilor a coincis cu Ziua Europei, localnicii n-au dat niciun semn c-ar fi dispuşi să accepte cerinţele Uniunii Europene în materie de oierit. „Vor gresie şi faianţă sus la stâna din munte. Păi, să le care ei în spate, pe jos, două ceasuri, că noi ne descurcăm şi fără ele. Să ne mai lase ăştia cu bazaconiile lor, că brânza pe care o facem noi aici n-are absolut nimica rău”, spune Valeriu Sălăşan, în vârstă 65 de ani, unul dintre pricipalii deţinători de oi din satul Petros. Rămân la ale lor „Localnicii vor să ţină în continuare oi, ceea ce este de admirat. Noi am făcut, aici, în vale, o stână care să se apropie de cerinţele unei igiene acceptabile. Mi se par însă exagerate pretenţiile europene pentru că oamenii care vor brânză bună, urdă, caş şi lapte de calitate vin direct la stână să cumpere, pentru că au încredere în ciobani.
Oamenii din Petros mai ţin oi doar pentru că acestea au o valoare sentimentală pentru ei”, explică primarul comunei Baru, Daniel Răducan. În zonă se spune că este rentabil să te ocupi de oi doar dacă ai mai mult de 50 de mioare în gospodărie. În Petros, însă, majoritatea dintre cei 20 de deţinători de ovine au mai puţin de 50 de astfel de animale, dar nu renunţă la ele, cu toate că, pe timp de iarnă, trebuie să le cumpere furaje. S-ar descurca mult mai uşor dacă li s-ar cumpăra lâna obţinută în fiecare primăvară, după tunsul oilor, şi pieile ovinelor sacrificate. Dar nimeni nu a trecut de ani buni pe aici pentru asemenea tranzacţii. În general, cei care au câte 10-20 de oi se mulţumesc cu brânza care le revine.
Recomandările noastre
