PASIUNE. Domnişoarele dau balerinii pe crampoane şi, în locul unei partide de shopping la mall, preferă contrele dure, placările şi o grămadă zdravănă în jurul balonului oval.

După ce a jucat rugby la mai multe cluburi din ţară, Nicu Tarcan s-a întors acasă, în Paşcani. Pentru că i-a intrat în sânge şi nu s-a putut lepăda niciodată de sportul cu balonul oval, în 2002 a strâns cele mai iuţi fete din oraş, exact cât pentru o echipă de rugby feminin.

„Când am început să fac echipa, mă aşteptam să vină dintre cele mai obraznice, dar mare mi-a fost surpriza când am văzut că fetele erau bune la învăţătură, aveau medii mari, peste 8”, povesteşte antrenorul despre prima selecţie. În scurt timp, echipa din Paşcani s-a instalat în top şi a reuşit să câştige campionatul de patru ori. Mai mult, datorită performanţelor sale, în perioada turneelor europene şi mondiale, antrenorul Tarcan este chemat de la Paşcani să facă selecţiile şi să pregătească naţionala de rugby feminin.

De două ori pe săptămână, profesorul strânge domnişoarele la antrenamente. Subţirele, îmbrăcate elegant, fetele trec repede din balerini în ghetele cu crampoane, în şorturi şi tricouri şi încep conştiincioase antrenamentul.

Buturile au 90-60-90

Chiar dacă antrenorul Tarcan nu predă şi modellingul, e de părere că echipa sa ar face faţă cu siguranţă oricărei defilări pe cat walk, alături de cele mai bune manechine din lumea modei. „Mulţi, atunci când aud de fete care fac rugby, îşi imaginează că suntem nişte munţi de femei, dar uite că nu e aşa”, reacţionează tăios Ioana, jucătoare de bază atât la CF Unirea, cât şi la naţională.

De la antrenament nu se abate nimeni, profesorul le înţelege doar la teze şi examene. „Nu pot toate să vină permanent, pentru că o parte dintre ele au facultate, altele sunt la şcoală sau lucrează şi trebuie să le împace pe toate. Oricum, ele sunt prea pasionate ca să nu-şi dorească să vină. Eu nu sunt de aceeaşi părere cu alţii care nu fac sport. Cred că, dacă vrei, ai timp şi de învăţat, şi de mişcare.”

DRAGOSTEA TRECE PRIN TEREN

“În privinţa rugby-ului, prietenii noştri trebuie să ne înţeleagă”

Când vine vorba despre dragoste, e musai ca una dintre cele două iubiri pe care fetele le poartă să facă un compromis. „În privinţa rugby-ului, prietenii noştri trebuie să ne înţeleagă, să ne susţină şi atât”, spune hotărâtă Mădălina, unul dintre pilierii echipei, înaintaş în prima linie. Ioana povesteşte că băieţii se miră când aud ce fac, însă după ce văd un meci rămân impresionaţi şi nu mai comentează nimic. Fetele cred că nu e bine să intri vreodată în gura lor. Deşi la meciuri se concentrează doar la joc şi nu contrazic niciodată deciziile arbitrului, în timpul antrenamentului şi pe drumul către vestiar îşi permit să mai schimbe între ele câteva indicaţii şi sfaturi.

Cea mai vorbăreaţă dintre păşcănence e Maria, taleonoare şi fata care intră în grămadă ca să recupereze mingea. Emilia, căpitanul echipei şi una dintre cele mai tehnice jucătoare, a învăţat o grămadă de scheme pe care le foloseşte în timpul meciului. „Nu abuzez, le fac doar când sunt nevoită”, spune ea cu modestie. Ea va fi prima din echipa de rugby a Paşcaniului care se va înscrie la o facultatea de profil.

Îşi contabilizează vânătăile

Deşi au alură de manechin, oricât de vânjoase ar fi adversale lor, rugbystele din Paşcani nu se dau înapoi. „Intrăm în teren să câştigăm. Îm aduc aminte că o dată eram atât de concentrată la minge, încât am fugit de arbitru crezând că e adversar şi am reuşit să înscriu şi eseu. După meci, atunci când încep să apară vânătăile, le număr şi aştept sămi treacă, ca să fac loc altora”, spune zâmbind căpitanul de echipă, Emilia. În timpul unei dispute s-a ales cu o vânătaie la ochi de care a scăpat abia după o săptămână.

Fetele n-au superstiţii. „Noi n-avem nebunii din ăstea cum au fotbaliştii. Nu credem în pisica neagră şi nici nu citim horoscopul ca să vedem ce se va întâmpla pe teren, intrăm, jucăm la victorie şi gata”, spune hotărâtă Ioana.

Fetele merg la olimpiadă

Echipa de rugby feminin CF Unirea Paşcani, a jucat tot timpul doar pentru un loc pe podium şi, în cel mai fericit caz, şi pentru o excursie în Europa la un campionat intercluburi. Ultima dată au mers în Anglia, unde, din 37 de cluburi, fetele au reuşit să se claseze pe locul al treilea. Cel mai mare vis al antrenorului este să construiască un centru de excelenţă la Paşcani, acolo unde este baza naţionalei.

Peste drum de liceu, în jurul maidanului pe care se antrenează fetele, cu un pic de efort din partea autorităţilor s-ar putea construi o bază modernă de sport, unde ar putea fi pepiniera naţionalei de rugby feminin. „Aşteptăm în octombrie să vedem dacă rugbyul va fi declarat sport olimpic şi cred că se va întâmpla lucrul acesta cât de curând. Cred că dacă nu investim din timp, vom avea foarte mult de pierdut. E urât când vezi tinerii că îşi ocupă timpul liber stând prin baruri, sau la ţigări”, spune dezamăgit, profesorul .

Naveta pentru o partidă

Pentru că pasiunea pentru rugby a devenit mai mult decât un simplu hobby, Ana Maria, Mădălina, Emilia şi Ioana au făcut şcoala de arbitraj, iar acum poartă fluierul şi steagul galben în campionatul naţional al băieţilor. Nicu Tarcan şi fetele lui sunt de părere că despre o carieră în rugby-ul feminin deocamdată e greu de vorbit.

După liceu, o parte dintre fete s-au îndreptat spre facultăţi de Drept, Ştiinţe economice sau Inginerie. Dar, chiar şi aşa, când n-au stresul examenelor, de două ori pe săptămână, se urcă în trenul spre Paşcani şi vin la antrenamente pentru că, după cum spun ele, „sportul ăsta e ca un microb şi, odată ce ţi-a intrat în sânge, nu mai iese niciodată”.

CAMPIONAT

Fetele sunt afiliate

Rugby-ul feminin este afiliat la Federaţia Română alături de cel masculin. „În campionat au fost mai multe echipe, dar au mai renunţat din cauza lipsei de fonduri. Acum suntem noi, mai este una la Piatra-Neamţ, la Mangalia, Iaşi şi am auzit că pentru acestă ediţie de campionat vor mai reveni şi alte echipe”, explică Tarcan. Meciurile din campionat se dispută sub forma unor turnee. „Într-un weekend ne întâlnim într-unul dintre oraşe şi jucăm toate echipele între noi. După ce se termină toate turneele, tragem linie şi vedem cine a adunat cele mai multe victorii. Anul acesta sperăm să începem un pic mai devreme pentru a avea cât mai multe meciuri şi să facem o selecţie bună pentru campionatul european din luna iulie, care va avea loc în Belgia.”

FOTO: Ionuţ Fantaziu