MISTER. Pereţii şi mobilierul unei case din Saint-Quentin se umpleau de sânge din senin, spre disperarea locatarilor.
Jean-Marc şi Lucie Belmer, proaspăt căsătoriţi, s-au mutat într-o casă cochetă din cartierul Remicourt, aflată pe strada Tunarilor din oraşul Saint-Quentin, Franţa. Dar nu mică le-a fost mirarea tinerilor când au constatat că, la doar câteva zile de la mutare, oricât ar spăla mobilele şi pereţii din casă pe timpul serii, până dimineaţa era plin peste tot de pete de sânge, după cum informează site-ul thinesclaude.com.
Mai mult, până şi rufele din sertare şi din şifonier ajungeau să fie pătate. Nici până astăzi nu s-a găsit o explicaţie a acestui fenomen, deşi totul se petrecea în 1986. Problemele se înmulţesc La început, Lucie a considerat că soţul ei este de vină. Într-o dimineaţă, la ora 5.00, ea s-a hotărât să-i explice despre ce este vorba. Dar Jean-Marc i-a răspuns că are doar nişte probleme cu vopseaua folosită la renovarea casei abia cumpărate, care iese acum prin pereţi. Numai că, pe măsură ce zilele treceau, tot mai multe evenimente stranii aveau loc în casa familiei Belmer: oalele şi cratiţele zdrăngăneau din senin, se auzeau gemete ale unor persoane care erau în agonie, zgârieturi şi bufnituri de trupuri omeneşti prăbuşite.
Tinerii căsătoriţi s-au gândit că vecinii ar fi de vină. Numai că, într-o zi, venind de la cumpărături, Lucie s-a trezit cu uşa pivniţei larg deschisă, deşi era un loc în care nu intra niciodată. Cuprinsă de curiozitate, ea a coborât temătoare în pivniţă, cu gândul că ar putea vedea cauza. Numai că nu se afla nimeni acolo, dar tot solul era îmbibat cu sânge. În urma ei, uşa s-a închis brusc. Jandarmii, martori la evenimente Familia Belmer a semnalat cazul la jandarmerie. Cei doi ofiţeri, Guy Piette şi Pierre Cepparo, au sosit la jumătate de oră după apel. Între timp, Lucie îşi chemase mama şi sora pentru a nu sta singură. Jandarmii au considerat iniţial că urmele de sânge de pe pereţi erau lăsate de câinele familiei. Dar, deodată, de la etaj se auziră lovituri violente, ca şi când cine va ar fi lovit şi deplasat mobilierul. Ofiţerii au verificat etajul, dar n-au găsit pe nimeni.
Chestionat, vecinul a răspuns că sub nicio formă nu a fost el cel care a produs vacarmul. Pentru un timp, zgomotele se mai liniştiră. Ca de obicei, într-o dimineaţă la ora 5.00, ca de obicei, Jean- Marc a plecat la muncă. Dar Lucie deja era acum cuprinsă de frică. A coborât din pat şi a baricadat uşa dormitorului, cu gândul de a mai dormi un pic, în deplină siguranţă. Când s-a trezit, de la uşa dormitorului şi până la picioarele divanului erau multe dâre de sânge. MEDIATIZARE
Validarea ştiinţifică a fenomenului ciudat
Cercetările efectuate de Jacques Change, biolog şi medic local, au demonstrat că, într-adevăr, era vorba despre sânge omenesc. Rapid, tot oraşul a aflat de casa care sângerează. Echipele de televiziune şi reporterii de la ziarele locale şi centrale au luat cu asalt casa. Numai că, un an mai târziu, familia Pironet, care le vânduse casa tinerilor căsătoriţi, a recunoscut că mereu au fost probleme, dar au ascuns situaţia de teamă că nu o vor mai putea vinde.
Aflând situaţia reală, familia Belmer a decis, la nici o lună de la instalare, să se mute definitiv la Amiens. După mai multe încercări nereuşite de a vinde casa sângerândă, Jean-Marc şi Lucie au hotărât s-o demoleze, pentru ca blestemul să dispară. Numai că, la construcţia noii case, în subsolul adâncit au fost descoperite peste 50 de schelete ale unor soldaţi germani, din Primul Război Mondial. Chiar şi acum, la 23 de ani după, misterul casei care sângerează încă nu a fost descoperit.
Recomandările noastre
