Sărac şi dornic de aventură, cel mai năpăstuit om decise că trebuie să ia drumul mărilor pentru a-şi plăti studiile la Facultatea de Arte Frumoase, specializarea balet fără frecvenţă.
PLANUL. Năpăstuitul se îmbarcă pe cargoul "Sirena Uşuratică" într-o nevinovată dimineaţă de primăvară. Părăsiră portul după câteva ore de beţie, având la bord câteva zeci de tone de dezgust şi o mie de cutii de aluminiu, pline până la buză de lichidul verde-maroniu, extrem de toxic, identificat drept bere "Stejar". Destinaţia "Sirenei Nebune" era India, unde cei treisprezece mateloţi care formau echipajul aveau de gând să vândă cutiile de bere drept arme chimice de buzunar numerosului popor indian şi să trăiască ferciţi ca milionari de mahala.
PRIMA ZI. Voiajul începu în cele mai dificile condiţii. Vela navei se rupse şi năpăstuitul fu desemnat de enigmaticul căpitan Chelielucioasă să o cârpească. După cinci ore de luptă surdă cu valurile, "Sirena Zvăpăiată" era la 20 de metri de portul Constanţa, însă îndată ce năpăstuitul legă vela de catarg, distanţa faţă de malul românesc se prefăcu instantaneu în 2892 de mile nautice, iar marinarii români se treziră în apele liniştite ale Golfului Aden, aproape de înfricoşătoarea coastă a Somaliei. Tiptil, tiptil, şase piraţi, veseli şi lipsiţi de griji, cu banduliera aruncătoarelor de grenade trecută peste umărul drept, ţinând loc de papagal pirateresc, urcară la bordul navei româneşti.
DETURNAREA. Piratul şef, al cărui nume nu îl ştia nimeni, nici chiar mama lui, zise, zâmbind, pe româneşte: "Ce a făcut Dinamo cu Farul, că am luat doi, la handicap? Cam antimarinăresc, dar ce mai contează?". Uimiţi, cei doisprezece mateloţi români de pe puntea "Sirenei Frivole", dădură din umeri în semn de obscurantism. Năpăstuitul, care se cocoţase în vârful catargului de frică, nu fu deloc surprins de această atitudine ostilă, cei doisprezece fiind toţi fani ai Stelei, motiv pentru care partidele din Liga I nu prezentau niciun interes. Deşi îl încercă un firav sentiment vecin dezamăgirii, piratul începu să danseze de bucurie când află că nava transporta arme chimice şi ordonă imediat colegului desemnat cu stabilirea cursului să stabilească un alt curs - Somalia.
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI. Anii trecură ca zilele. Amabilii piraţi somalezi îi hrăniră pe români, care plecaseră la drum fără provizii alimentare, având însă destulă băutură cât să îmbete o colonie de caşaloţi obişnuiţi cu desfrâul. Năpăstuitul se îndrăgostise de stilul de viaţă pirateresc. Însă, aşa cum spune şi celebra zicală budhistă "principala calitate a realităţii este lipsa permanenţei", nimic bun nu ţine la nesfârşit. Problemele începură când românii terminaseră alcoolul. Cum somalezii nu "consumă", cei treisprezece trecură pe bere ultra-toxică. Asta potoli spiritele pentru o vreme, dar piraţii ştiau că nu e o soluţie pe termen lung şi, tiptil, tiptil, se pregăteau să îi abandoneze pe români, ba mai mult, erau dispuşi să le lase "Sirena Fluşturatică" şi o parte din câştigul obţinut de piratul al cărui nume nu îl ştia nimeni, în urma victoriei dinamoviştilor la Constanţa, la handicap.
ULTIMA ZI. Mai întâi le luară armele, iar apoi le ziseră “Ce băă, sunteţi jmecheri, sunteţi voi mai superiori ca noi, sunteţi voi mai ai dracu’ ca Chelielucioasă?”, întrebă oarecum retoric, dar oricum, foarte nepoliticos chiar Chelielucioasă. Şi îi curăţară, de bani, de veselie, le luară până şi motoarele de la barcă şi îi lăsară singuri pe coasta somaleză. Piraţii le făceau cu mâna, le zâmbeau şi îi invitau să mai vină. Chiar şi omul al cărui nume nu îl ştia nimeni îşi dezvălui identitatea, dar era prea târziu. Românii se îndreptau deja, victorioşi, spre casă. Totul se petrecuse atât de repede încât năpăstuitul nici nu îşi dădu seama când se întorseseră pe litoralul românesc. Acolo îl izbi un blând dor de piraţii somalezi, sentiment cam antimarinăresc, dar ce mai contează.
Recomandările noastre
