Spectacolul „Revizorul”, în regia Horaţiu Mălăele, cu Ştefan Bănică Jr. şi George Mihăiţă în rolurile principale, va fi reprezentat în această seară la Teatrul de Comedie, de la ora 19:00. Evenimentul marchează sărbătorirea a 200 ani de la naşterea marelui scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol (1 aprilie 1809 – 4 martie1852).
Înaintea spectacolului vor lua cuvântul Alexandr Churilin (ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România), Markiyan Kulyk (ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei în România) şi George Bălăiţă (scriitor, membru în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România).
Evenimentul este organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti, Ambasada Ucrainei în România, Ambasada Federaţiei Ruse în România, Uniunea Scriitorilor din România.
Drumul lui Gogol
N.V. Gogol s-a născut pe 1 aprilie 1809 la Sorotchinsci, districtul Mirgorod, provincia Poltava. A fost iniţiat de timpuriu în teatru de tatăl său, autor ucrainian de comedii şi de un văr de-al mamei sale, posesor al unui teatru privat.
În timpul gimnaziului înfiinţează la rândul său o trupă de teatru unde este pe rând actor, scenograf, regizor.
Se pregăteşte totuşi să aibă o carieră administrativă „în slujba statului”, la Petersburg, unde ajunge pentru prima oară în 1928. • În mai 1831 îl cunoaşte pe Puşkin, a cărui prietenie şi protecţie artistică îi vor influenţa cariera. • Publicarea în 1831 şi 1832 a volumelor I şi II din „Serile în Cătunul Dikanka” îl va impune ca scriitor. • În 1935 publică „Arabescuri” - două volume ce conţin articole de istorie, critică şi pedagogie şi „Mirgorod” - două cu mai multe nuvele şi povestirea „Taras Bulba”. Tot acum publică nuvelele „Bulevardul Nevski”, „Portretul” şi „Jurnalul unui nebun”. • În 1936 publică „Revizorul” şi „Nasul”. • Între 1836 şi 1848 petrece lungi perioade de timp în Europa, călătorind în Germania, Italia, Elveţia, Franţa, Austria. • În 1842 publică romanul „Suflete moarte”, ale cărui prime capitole sunt citite lui Puşkin, povestirea „Mantaua” şi varianta finală a piesei „Căsătoria”. • Apariţia în 1847 a Fragmentelor alese din corespondenţa cu prietenii - treizecişidouă de discursuri de elogiere a bisericii tradiţionaliste şi a bisericii conservatoare îi va aduce critici vehemente. Afectat de aceste neîmpliniri, cuprins tot mai mult de misticism, începe o viaţă de pribegie. • În 1848 pleacă în pelerinaj spre Ierusalim. • În cele din urmă se stabileşte la Moscova, unde cu puţin timp înainte de moarte arde manuscrisul pregătit pentru tipar conţinând partea a doua din capodopera „Suflete moarte”. • Moare pe 4 martie 1852, după o perioadă de asceză prelungită.
Recomandările noastre
