Specialiştii în business inventează mereu cuvinte şi expresii care, la început, te lasă mască.
Ultimul de care am auzit este termenul de monetizare. În DEX, înseamnă transformarea unui metal în monedă. În discuţiile mai sus amintiţilor specialişti, monetizare înseamnă a transforma în monedă, adică în bani, o idee, o oportunitate. Cei care monetizează astfel sunt enervanţi, fiindcă n-au mamă, n-au tată, dar, uneori, fac posibil traiul celor mai naivi dintre noi. De câţiva ani, pe nesimţite parcă, parola pentru monetizare este Elena Udrea, doamna cu puii de aur de la Ministerul Turismului. Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică. Atunci, în spatele fiecărei femei puternice, frumoase şi de succes stau o droaie de bărbaţi slabi, de cocostârci ameţiţi, fără nicio anvergură. Sunt cei care vor să-şi monetizeze cum se cuvine şansa de a-i fi prin preajmă Elenei Udrea.
Ultimul cocostârc din stolul admiratorilor este ministrul apărării, Mihai Stănişoară. Civilul din fruntea armatei şi-a rupt o zi din viaţa de ministru, ziua de vineri, ca să-i fie ghid primei doamne a politicii româneşti. Şi nu oriunde, ci pe Clisura Dunării. Şi nu oricum, ci la bordul unui vapor al Şcolii de Marină din Or şo va. Excursia a fost una reuşită, se consemnează.
Reuşita se traduce în cinci mari izbânzi. Unu: Elena Udrea a fost impresionată de minunăţille locului, pe care le văzuse anterior în albume sau la televizor. Doi: Elena Udrea a promis că va aduce operatori de turism din Austria în zona Cazanelor (Mari şi Mici), pe care, probabil, îi va invita şi la pontonul de la Cetatea lui Mircea Dinescu. Trei: Elena Udrea s-a bronzat un pic, puţin soare face minuni dacă e servit lângă valurile Dunării. Patru: Elena Udrea s-a fotografiat, pe puntea vasului, cu toţi cei care au rugat-o acest lucru. Cinci: Mihai Stănişoară s-a fotografiat şi el cu Elena Udrea şi, astfel, va trece mai uşor peste urmările neplăcutelor evenimente cod „Ciorogârla”, respectiv „Floricel Achim”. Evenimente despre care, deocamdată, nu a reuşit să spună decât că „se mai întâmplă” (nici în interviul realizat de Oana Dobre şi publicat ieri în EVZ n-a zis altceva). N-a ştiut să răspundă nici când a fost întrebat, tot ieri, de Mediafax, despre reducerea a 380 de posturi de militari şi personal civil din MApN. „Nu ştiu, nu cunosc, ştirea nu este reală”, a spus el, deşi ministerul în fruntea căruia stă comunicase, anterior, infor maţia (de altfel, există şi o decizie CSAT în acest sens).
Chiar îmi pare rău de ministrul Stănişoară şi de mândra armie română. Dar a te da cu barca pe gârlă, acum, în felul ăsta, mi se pare cel puţin indecent. Aceasta este adevărata măsură a crizei: dezertarea, laşitatea. Atunci e totul fără speranţă, când curajul şi competenţa lasă loc linguşelii, atunci când bărbaţii de stat se încolonează, cuminţi, după fustele unor femei (de stat şi ele, cum altfel?). Ca să ce? Pentru o penibilă supravieţuire politică, pentru un trai la vârf cu frica în sân, frica de azi de a nu cădea în dizgraţie mâine?
În privinţa Elenei Udrea, lucrurile stau bine. Ambiţioasă cum e, nu poate trece neobservată şi va inventa mereu câte ceva. Vreţi tichete de vacanţă? Nu? Dar dacă veţi găsi pe ele fotografia doamnei ministru, de exemplu la Clisura Dunării? Idei să fie, că femei de acţiune gata de monetizare avem. Cel puţin una.