În timp ce în ţări precum Italia sau Franţa sindicatele fac legea în agricultură, la noi fiecare fermier luptă pe cont propriu.
Agricultura românească este, din punctul de vedere organizatoric- sindical al fermierilor, în urma celei din Italia sau Franţa cu peste 100 de ani, spun reprezentanţii producătorilor. „În Italia este Confagricoltura, care are o vechime de 114 ani. Aceasta a reuşit să se organizeze, în interior, atât de bine, încât toate politicile financiare sau fiscale trec prin această instituţie care-i oferă producătorului agricol toată gama de servicii de care are nevoie”, a spus Ştefan Nicolae, preşedintele Federaţiei Agrostar.
Potrivit acestuia, dacă fermierul are probleme în justiţie, sindicatul merge şi îl reprezintă, dacă vrea să-şi ia un credit, sindicatul îi face dosarul, la fel şi pentru achiziţia unui utilaj agricol. Acelaşi lucru este şi la francezi, unde există Federaţia Naţională a Sindicatelor în Agricultură (FNSA).
„În interiorul acesteia au cooperative, au bănci, au tot sistemul de servicii pentru un agricultor. Subvenţiile care vin pentru fermieri nu se duc direct la persoană, ci intră în conturile FNSA şi aceasta le dă mai departe”, spune Nicolae.
INTERESE În recoltele noastre primează... importul
„Sunt unii interesaţi să nu existe ordine pentru că aşa se poate importa cât mai mult. În condiţiile în care importurile din acest domeniu au ajuns la un nivel de 3 miliarde de euro, asta este o afacere importantă pentru anumite persoane”, ne-a declarat Ilie Şerbănescu, analist economic. Potrivit acestuia, România are o agricultură fărâmiţată cu peste 4 milioane de exploataţii. „Nu o să umble nimeni din poartă în poartă să-i întrebe dacă vor să se asocieze. Ţăranii români nu au încredere unii în alţii şi încă nu au înţeles că trebuie să se asocieze dacă vor să facă ceva”, a mai spus acesta. Diferenţele semnificative sunt şi între numărul de membri. La noi, sindicatele nu acoperă toată ţara, iar sucursalele judeţene nici măcar tot judeţul nu-l manageriază. „În timp ce în Franţa şi Italia sindicatele acoperă o proporţie de 80% din fermieri, la noi abia dacă se ajunge la un 25%, maxim 30%. Dacă ar fi dis ponibilitate, într- un interval de 5-6 ani am reuşi şi noi să ne organizăm cât de cât”, ne-a spus Marcel Cucu, reprezentant Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Recomandările noastre
