Bolnavii care suferă de demenţă încep să uite cuvinte din vocabularul de bază şi nu îşi mai aduc aminte întâmplările recente.
Odată cu înaintarea în vârstă este normal ca omul să înceapă să uite. Dacă uitarea începe totuşi să afecteze viaţa de zi cu zi, este semn de boală. Cu cât diagnosticul se pune mai devreme, cu atât progresia demenţei va fi încetinită. Sunt uitate experienţele recente
Demenţa începe cu pierderi de memorie pe termen scurt. Cei afectaţi uită mai degrabă experienţele recente decât pe cele din trecut. Şi nu sunt uitate doar detaliile unei conversaţii, ci dialoguri pe de-a întregul. De asemenea, s-a observat că oamenii cu demenţă repetă aceleaşi poveşti de mai multe ori, cuvânt cu cuvânt, şi pun aceleaşi întrebări de nenumărate ori. Apar şi probleme de limbaj. Bolnavii încep să uite cuvinte uzuale, din vocabularul de bază, şi să formuleze fraze fără sens. Unii devin greu de urmărit. Apare neîncrederea în membrii familiei Spre exemplu, bolnavii de Alzheimer trec rapid de la o stare la alta, de la bucurie la tristeţe, fără să aibă un motiv anume. Majoritatea celor afectaţi capătă o sensibilitate exagerată şi nu mai găsesc plăcere în lucrurile pe care le făceau cu pasiune. Unii devin suspicioşi cu membrii familiei şi capătă încredere în necunoscuţi. Pentru că memoria le este afectată, mulţi vârstnici uită drumul spre casă, se pierd în locuri pe care le cunosc, de fapt, foarte bine.
Mai mult, aceşti oameni devin greu de îngrijit, pentru că nu mai pot îndeplini nici cele mai mici sarcini. Nu mai pot participa la pregătirea meselor, nu îşi mai pot face singuri măcar igiena zilnică (bărbierit, spălat). Pentru că uită să îşi schimbe hainele, unii poartă săptămâni la rând aceeaşi vestimentaţie. Alte comportamente ciudate ţin de plasarea unor obiecte în locuri neaşteptate: cheile în frigider, cutia cu lapte în şifonier. Computerul Tomograf şi Rezonanţa Magnetică arată cât este de afectat creierul Dacă observaţi astfel de semne la persoanele apropiate, nu staţi pe gânduri şi stabiliţi o examinare la medic, pentru o evaluare a memoriei. Puteţi apela fie la psihiatru, fie la neurolog. Testele care includ depistarea demenţei sunt cele mintale (se testează abilitatea de a urma anumite instrucţiuni) şi neurologice (se testează funcţia vorbirii, echilibrul, coordonarea, reflexele). Se mai pot face investigaţii imagistice, de tip Computer Tomograf (CT) şi Rezonanţă Magnetică (RMN). Acestea sunt necesare pentru a descoperi eventuale tumori care au afectat memoria sau unele vase de sânge afectate. Notaţi simptomele într-o agendă Pentru a putea avea o discuţie cât mai eficientă cu specialistul, este bine să notaţi într-o agendă când cei dragi manifestă semne de Alzheimer: date legate de istoricul medical, ce medicamente folosesc, care le este dieta, dacă obişnuiesc să consume alcool, evenimentele dramatice prin care au trecut de-a lungul vieţii (pierderea celor dragi, ieşirea la pensie, mutarea dintr-o ţară într-alta sau dintr-o localitate într-alta). Întrucât multe semne ale demenţei sunt puse doar pe seama bătrâneţii, boala este diagnosticată uneori târziu şi poate evolua rapid. În schimb, cu tratament rapid, afecţiunea poate fi ţinută în loc.
Recomandările noastre
