Dorel Lazăr vrea din nou în libertate pentru a face ce n-a putut săptămânile trecute: să se opereze, eventual şi să se căsătorească cu actuala sa concubină.

În plus, bărbatul susţine că are „unele probleme”, dar că acestea nu-l împiedică să întreţină relaţii sexuale. Şi asta în condiţiile în care, potrivit instanţei care l-a eliberat, Lazăr ar suferi de afecţiuni ce îl împiedică să aibă contacte sexuale.

„Urma să mă duc la spital”

Evenimentul zilei: De ce afecţiuni suferiţi? Dorel Lazăr: Am sindromul Leriche, infarct miocardic inferior vechi din martie 2008, dar e din 2005 primul infarct. Anginoplastie cu stent – am patru stenturi –, coronografie cu restenoză, intrastentul, hipertensiune arterială... Cea mai gravă boală pe care o am acum: de la inimă nu am puls înspre picioare. Urmează să fiu operat, să mi se pună bypass. Nu pot să merg mai mult de 50 de metri.

De ce nu aţi mers la spital? Am avut trei săptămâni de când m-am eliberat. Dar când m-am eliberat, din ce trăiesc afară? Nu trebuie să mănânc şi eu, să fumez eventual?

În mod normal nu aveţi voie să fumaţi. Nu am voie, dar totuşi mai fumez, că este situaţia de aşa natură. Urma să mă duc la spital, aveam timp. În momentul în care mi s-a trimis citaţia, m-am prezentat la judecătorie. Mi s-a spus că nu locuiesc la adresa respectivă. Motivul pentru revocarea eliberării este că nu locuiesc la adresă, că organele de poliţie nu m-au găsit acolo. Minciună. Pentru că eu locuiam la aceeaşi adresă, am cinci declaraţii de la vecini...

„Ştiau că locuiesc la mama”

După ultima eliberare v-aţi ascuns sau vecinii ştiau că locuiţi în blocul respectiv? Vecinii ştiau că locuiesc acolo. Ştiam şi când a venit televiziunea la mama. Eu m-am prezentat pe data de 11 februarie 2009 la instanţă, pentru că aceasta a fost adusă cu un agent procedural, iar eu am ieşit la uşă. Din care mi s-au anulat aceste hârtii, cum că nu locuiesc la adresa respectivă. Am fost la instanţă la ora 12.00. M-am ridicat şi am zis: „cred că despre mine vorbiţi”. Am zis că se spune că nu locuiesc la adresa respectivă. La apartamentul 142 nu aveam cum să locuiesc, pentru că organele de poliţie ştiau că nu mai locuiesc acolo de la prima mea prezentare, ştiau că locuiesc la mama. Am fost acolo în permanenţă, m-am prezentat de două ori pe săptămână la ei. Acum nu m-am prezentat pentru că, în afară de faptul că sunt foarte bolnav, şi am spus că „dacă eu nu pot veni la voi, de ce nu veniţi voi la mine, cum aţi venit mereu?”. S-a mai scris în ziare că eu am agresat poliţia în momentul arestării.

Unde aţi muncit? La firma S.C. Simona Prod Com. Sunt şi actele depuse de la societate de când am fost rearestat. Până în ziua arestării am lucrat.

Vă permitea starea de sănătate? Era o muncă foarte uşoară. Stăteam şi număram nişte table. Mă interesa să iasă un ban, în limita stării mele de sănătate. Nu m-am dus să tâlhăresc, n-am comis nicio infracţiune. De ce „Viol cu voie de la judecătoare” (titlu din EVZ de miercuri, 25 februarie – n.r.)?

„Sunt două prostituate”

Se referă la faptul că după ce aţi fost încarcerat pentru respectivele fapte, aţi fost eliberat. E adevărat că am fost arestat pentru viol, dar de fapt suntem doi inşi în faptă. Aici se spune că de ce nu mi s-au dat pedepse orientate spre maxim. Aveţi perfectă dreptate şi dumneavoastră. Pentru că e deja un viol pe care am recunoscut că l-am săvârşit, în anii 90. Dar restul nu sunt săvârşite de mine. Pentru că, dacă existau probe, luam 20 de ani.

Sunt două prostituate, deci nici în clin, nici în mânecă nu are de-a face cu vreo studentă sau avocată. Nu există aşa ceva. Nu sunt condamnat pentru aşa ceva. Mi-am violat cu bestialitate avocata, fiind şi însărcinată, după care a urmat un avort. Nu există aşa ceva, n-am fost învinuit pentru aşa ceva.

Ce fapte recunoaşteţi dintre cele despre care se vorbeşte? În anul 1990 am avut o prietenă. Am stat cu ea vreo trei luni de zile. Nu i-a plăcut de mine sau nu ştiu ce s-a întâmplat, n-a vrut să facem dragoste. Şi am abuzat cu forţa.

A fost singura faptă de acest fel? Bineînţeles. Am recunoscut-o, pentru c-a fost fapta mea, am fost condamnat pentru ea. Ulterior şi în acest dosar, pedeapsa asta de 13 ani şi 10 luni, probele... În primul rând, o femeie, când declară c-a fost violată, există expertiza medico-legală. În momentul în care specifică faptul că eu am ejaculat în ea, există testul cu spermă ADN. Mie nu mi se găseşte nimic, în schimb tovarăşului meu de faptă i se găseşte. Dar mie mi se găseşte un chiştoc de ţigară pe scara blocului. Sunt vinovat, sunt condamnat, şi din nou păţesc aşa ceva. De ce? Ce mare criminal sunt eu?

Pentru violul din 1990 aţi executat pedeapsa integrală? Nu. Am beneficiat de decretul din 1990 şi am căzut din nou arestat pentru conducere fără permis şi am avut o pedeapsă de nouă ani, din care am săvârşit cinci ani şi două luni.

„Numai porcării, mărunţişuri...”

Care a fost prima faptă pentru care aţi fost arestat? Era la doar o zi după ce aţi împlinit 18 ani. Era un furt. Până în 1990 am căzut numai pentru furturi: am furat o maşină, am spart un apartament ca să furăm un magnetofon, mici găinării...

Ce pedeapsă aţi ispăşit atunci? Doi ani şi jumătate, la minori, la şcoala de corecţie. M-am eliberat, m-am întâlnit cu un prieten, am spart apartamentul unei prostituate. Atunci am furat un casetofon, nişte bijuterii din argint... Numai porcării, mărunţişuri.

„Am intrat şi am sărit pe geam” Este adevărat că l-aţi obligat pe fiul dumneavoastră să participe la unul dintre furturile comise? Da, este adevărat. Am furat o maşină. Fosta mea soţie s-a dus la poliţie şi a declarat că am furat respectiva maşină, cu copiii. A trebuit să-mi apăr copilul, să zic că l-am obligat să conducă maşina mea, ca să-l pot scoate din cauză.

Să vorbim puţin despre arestarea din 2002. S-a săvârşit atunci infracţiunea de viol, eu eram căutat deja pentru furturi. Fiind cunoscut în cartier că eram mai ieşit din comun, în momentul în care au venit la mine mi-au cerut să mă legitimez, să fiu condus la circa de poliţie. Când am ajuns, am fugit. Au venit pe la spate şi mi-au dat cu pistolul în cap, au pus picioarele şi bastoanele pe mine, mi-au rupt urechea, fractură de stern. Am avut un breloc, se spune de cuţit. L-am scos şi am zis: „Dacă vă apropiaţi de mine, mă tai!”. Nicidecum pe ei. Se spune că am intrat peste o femeie bătrână, la etajul 1. Este adevărat. Neştiind că e o femeie bătrână, eu, disperat, am sunat la o uşă oarecare. Am intrat şi am sărit pe geam.

A fost singura dată când aţi opus rezistenţă la arestare? Se spune că şi în 2008 v-aţi ascuns, aţi fugit... Cum s-a întâmplat şi acum, cum s-ar spune. Aveam bagajul pregătit, să mă prezint la penitenciar. Îl aşteptam pe un prieten de-al meu, care de fapt el m-a dat în primire, a spus locaţia în care sunt, aşteptam să-mi aducă de la firmă că eu de fapt am muncit aproape trei săptămâni la el. N-am opus rezistenţă, n-am avut cuţit, nimic. Şi se cunoaşte ce s-a întâmplat. (Are un ochi învineţit – n.r.).

„Nu pot zice că sunt impotent”

V-aţi apărat până acum singur? Nu, cu avocaţi din oficiu. Nu mi-au permis banii respectivi, până să divorţez aveam şi eu doi copii. (...) Vreau să-mi fac familie, de asta sunt cuminte şi pe la puşcărie, să nu-mi fac rapoarte, să mă eliberez şi eu cât mai repede...    

Vă permite starea de sănătate să întreţineţi relaţii sexuale? Normal că-mi permite. Am unele probleme, dar nu pot zice că sunt impotent. 

Operaţia pe care trebuie s-o faceţi era posibilă doar în afara închisorii? Da, pentru că este de risc maxim. Eu pot să mă aşez pe masa de operaţie şi să nu mă mai trezesc. De asta am mai şi prelungit, am zis să mai stau şi eu un pic afară, voiam să mă cunun cu respectiva. Măcar să rămână ceva în urma mea. Urmează să fac un recurs, pentru că eram în întrerupere până pe 15 martie.

BOALĂ GREA

„Acum stau de vorbă cu dumneavoastră şi cad jos”

Ce vreţi să faceţi acum? În primul rând să scot la iveală adevărul. Pentru că e adevărat: arestat cu viol, dar de ce nu ţine nimeni cont de probe? O expertiză medico-legală de la aşa-zisa studentă care zice că am ejaculat de două ori în ea arată „posibil abuz sexual în urmă cu 24 de ore”. Am stat doi ani şi zece luni, m-am judecat. Le-am zis: „dacă dumneavoastră consideraţi că sunt vinovat, daţi-mi maximul. Dacă nu, eliberaţi-mă, că nu mai rezist. Soţia a divorţat – normal, ca orice femeie”. Şi am fost pus în libertate.

Veţi solicita o nouă întrerupere a pedepsei? Mi se pare corect. Sunt bolnav. Abia acum, la ultima expertiză, am primit acceptul pentru operaţie. Am patru infarcte până în prezent. Acum stau de vorbă cu dumneavoastră şi cad jos.