Un lider al extremei stângi, considerat idolul studenţilor Universităţii Sorbona, a ajuns rivalul cel mai de temut al preşedintelui Sarkozy.
Criza economică facilitează ascensiunea, în Franţa, a unor noi figuri extremiste, din rândul cărora s-a detaşat „cel mai eficient” adversar al preşedintelui Nicolas Sarkozy, Olivier Besancenot, un tânăr troţkist decis să reformeze radical societatea franceză şi să reediteze amplele proteste sociale din primăvara anului 1968.
Politicianul de extremă stânga, poreclit „poştaşul roşu”, a lansat luna trecută Noul Partid Anticapitalist, ulterior cota lui de popularitate crescând cu 12 procente, până la 23 la sută. Frământările sociale din Franţa, realităţi, de altfel, comune pentru acest stat comunitar, transformă ceea ce părea o for ma ţiune situată la periferia clasei politice într-un veritabil oponent al partidelor consacrate, comentează publicaţia britanică „The Sunday Times”. Besancenot nu este doar idolul studenţilor care au protestat săptămâna trecută în faţa Universităţii Sorbona din Paris faţă de politicile guvernului
. Profitând de greva generală care paralizează de o lună activitatea din arhipelagul Guadelupa, una dintre cele 26 de regiuni ale Franţei, politicianul de extremă stânga s-a deplasat în Caraibe cu misiunea extinderii mişcării de protest şi în Franţa continentală. „Am venit aici pentru a învăţa şi face acolo ceea ce voi aţi făcut aici”, a declarat el în faţa manifestanţilor. De la naţionalizare la reformarea capitalismului
Agenda politică a formaţiunii lui Besancenot, a cărei denumire anterioară, Liga Revoluţionară Comunistă, a fost schimbată pentru a atrage un segment mai larg de electorat, începe să se extindă, depăşind de acum clasicul obiectiv de înlăturare a guvernului francez.
Noul Partid Anticapitalist mizează acum pe naţionalizarea şi redistribuirea averilor. Nicolas Sarkozy este îngrijorat de ascensiunea fulminantă a tânărului politician de extremă stânga. Cota sa de popularitate a atins pragul minim, de 36 la sută, de la alegerea ca preşedinte în urmă cu aproape doi ani. Pe lângă greva din Guadelupa, Sarkozy se con fruntă şi cu alte mişcări sociale în Franţa continentală, la ultima dintre ele participând mii de angajaţi din sistemul universitar şi studenţi.
Preocupat de posibilitatea escaladării acestor proteste, aşa cum s-a întâmplat în mai 1968 când amploarea manifestaţiilor studenţeşti a dus aproape la înlăturarea preşedintelui Charles de Gaulle de la putere, Sarkozy însuşi începe să adopte o retorică de tip revo luţionar. În timp ce britanicii vorbesc despre relansarea economică, liderul francez va propovădui „reformarea” capitalismului la summi tul G20 din aprilie.
PRECOCE Politician de la 14 ani
Olivier Besancenot, un licenţiat în istorie în vârstă de 35 de ani a cărui carieră politică a debutat la doar 14 ani, a candidat la alegerile prezidenţiale din 2002 şi 2007, obţinând de fiecare dată peste patru la sută din voturi. Partidul său face parte din Internaţionala a Patra, o asociaţie troţkistă mondială. De profesie poştaş într-o suburbie pariziană, de unde şi porecla dată de rivalii politici de extremă dreapta, el respinge eticheta de troţkist care i-a fost ataşată şi se descrie simplu drept un „revoluţionar” care vrea să reinventeze revoluţia. Besancenot a fost subiectul unui scandal de spionaj izbucnit în Franţa în octombrie 2008.
Şapte persoane, printre care doi detectivi privaţi, doi ofiţeri de poliţie şi proprietarul unei firme care avea contracte cu Ministerul francez de Interne, au fost arestate sub acuzaţia că i-au spionat pe membrii familiei politicianului de extremă stânga timp de trei luni. Scandalul i-a adus însă acestuia o nesperată publicitate.