Ce mai înseamnă şapte ani de acasă

Ce mai înseamnă şapte ani de acasă

Dacă în trecut se punea mare preţ pe politeţe, acum părinţii sunt sfătuiţi să-şi înveţe copiii să-şi asume responsabilităţi.

Socializarea, asumarea responsabilităţilor şi exprimarea emoţiilor sunt o parte dintre abilităţile pe care un copil trebuie să şi le însuşească în cei 7 ani de acasă. Părinţii sunt principalele modele pe care copiii le urmează.

Dacă micuţii sunt crescuţi şi de bone sau bunici, comportamentul acestora trebuie să coincidă cu al părinţilor, în caz contrar, copiii riscând să fie bulversaţi şi să testeze diverse atitudini în funcţie de conjunctură. Dacă acum 30-40 de ani se punea mare preţ pe regulile de politeţe, cum trebuie să bei sau să mănânci, acum sunt valorizate vigilenţa şi iniţiativele. Valorile s-au schimbat Educaţia primită în prezent în cei 7 ani de acasă diferă de cea de acum 30 de ani, dar psihologii susţin că este o evoluţie firească şi o adaptare la contextul sociocultural. „Valorile s-au schimbat. Înainte se punea preţ pe comportamentul de politeţe, cum trebuie să bei sau să mănânci, iar acum sunt valorizate vigilenţa, asumarea responsabilităţilor şi iniţiativele. Aceste diferenţe se văd şi în autobuz, unde generaţiile trecute de prima tinereţe se simt ofensate de comportamentul adolescenţilor. Acum e important să fii primul pentru că resursele sunt limitate“, explică psihologul Bogdana Bursuc.

Libera exprimare este un comportament încurajat în prezent. „Copilul de acum 20 de ani era mult mai compliant. Acum are acces la o cantitate mai mare de informaţie, iar gradul de socializare este mai mare. Respectul de odinioară era, mai degrabă, o consecinţă a fricii, nu unul autentic. Respectul se câştigă, nu se impune. Altfel, când copilul ajunge la poziţie de egalitate, balanţa se echilibrează sau chiar se răstoarnă. Este un lanţal agresivităţii“, adaugă psihopedagogul Sorina Constandache. Furia, exprimată prin cuvinte, nu prin acţiuni

În primii 7 ani de viaţă, copilul ar trebui să-şi însuşească o serie de abilităţi sociale şi emoţionale. „Abilităţile sociale presupun ca micuţii să înveţe să-i ajute pe ceilalţi fără să aştepte o recompensă, să-i asculte, să le dea atenţie şi să rezolve conflictele într-un mod pozitiv, fără să se răzbune. Întrebaţi-vă copilul cum se simte atunci când este ajutat şi spuneţi-i că la fel de bine s-ar simţi şi cel pe care l-ar ajuta el“, explică Sorina Constandache, psihopedagog la „Mind Institute“ din Bucureşti.

În plus, copiii trebuie să înveţe să-şi împartă experienţele şi jucăriile cu alţii. La fel de importante sunt şi abilităţile emoţionale. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copii cum să-şi exprime emoţii precum furia sau frica. „Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime furia prin cuvinte de genul «sunt furios» şi să spună apoi motivele. Furia nu trebuie exprimată prin acţiuni", mai spune psi hologul. Nu le încurajaţi copiilor atitudinile nepotrivite. „Dacă un copil vede că obţine ceva prin faptul că este nepoliticos, că nu cedează locul cuiva sau că se bagă în faţă la rând, va considera acest comportament ca fiind util pentru nevoile lui“, completează Bogdana Bursuc, psiholog la „Mind Institute“. De asemenea, părinţii trebuie să fie atenţi la nevoile de afecţiune ale copilului. „Copiii îşi dezvoltă o serie de instrumente. Dacă au nevoie de atenţie şi nu o primesc atunci când sunt cuminţi, vor începe să fie obraznici pentru a vă atrage atenţia“, mai spune Bogdana Bursuc. Învăţaţi-i să-şi strângă singuri jucăriile

Asumarea responsabilităţilor este bine să înceapă tot în această perioadă. Învăţaţi-vă copiii să-şi strângă singuri jucăriile sau daţi-le sarcini foarte simple, cum ar fi să ajute la aşezarea mesei. Părinţii foarte ocrotitori sau cei foarte critici le transmit copiilor mesaje greşite, cum că nu sunt în stare să facă anumite lucruri, fapt ce poate duce la apariţia inhibiţiilor. „Multe greşeli apar la primul copil. Părinţii nu-l lasă să facă nimic, iar, în final, copilul ajunge să nu-şi mai asume responsabilităţi“, atrage atenţia Andreea Dumitrescu, psiholog la Centrul Mindcare.

"Respectul de odinioară era, mai degrabă, o consecinţă a fricii, nu autentic. Respectul se câştigă, nu se impune." - Sorina Constandache psihopedagog

ATITUDINI ŞI MENTALITĂŢI Ce riscaţi dacă micuţul stă cu bunicii sau bona

Dacă micuţii sunt crescuţi şi de bunici sau bone, trebuie să fiţi atenţi să încurajaţi aceleaşi tipuri de comportament pentru a nu-i bulversa. „Bunicii nu prea stabilesc standarde. Părinţii ar trebui să le explice acestora riscurile unui astfel de comportament pentru copii. Pentru că nu vor avea abilităţi sociale, copiii vor ajunge să strice jocurile altor micuţi sau să facă tot posibilul să obţină jucăriile celorlalţi“, afirmă psihopedagogul Sorina Constandache. În plus, diferenţele de educaţie pot încuraja comportamentele negative. „Dacă există multe contradicţii între regulile de disciplină, copilul va testa foarte multe alternative de a obţine ceva şi de fiecare dată va începe cu cea benefică pentru el“, completează psihologul Bogdana Bursuc.

Ne puteți urmări și pe Google News