Povestea săptămânii vine din Rusia şi a fost publicată, oarecum de aşteptat, în „The Times“.
E rezumatul sublimat al sufletului rusesc, acel gigant imprevizibil care i-a dat lumii şi cea mai bună literatură, şi cel mai odios Gulag. Sufletul care nu se simte împlinit decât la adăpostul contrastelor definitive. Sufletul ca o scenă de film vechi, alb-negru, în care criminalul, după ce te înjunghie pasional, e în stare să se aşeze la masă şi să plângă zguduit şi sincer. Singurul suflet care putea asimila atât de natural dialectica marxistă. Povestea e aşa: o fetiţă de 13 ani cu nume de prinţesă, Anastasia Ivliyeva, dintr-un sătuc din sudul Rusiei, a primit de la părinţi un porcuşor de Guineea. Mascul. Anastasia văzuse la televizor cum o altă copilă, Dasha, îi ceruse în decembrie lui Vladimir Putin o rochiţă şi că acesta, impresionat, o invitase la Moscova pentru Sărbătorile de Iarnă. Domnişoara Ivliyeva scrie şi ea un e-mail, de data asta preşedintelui Dmitri Medvedev. Cererea Anastasiei: „o prietenă“ pentru porcuşorul ei de Guineea.
Au trecut săptămâni, şi fetiţa n-a primit niciun răspuns. E timpul ca autorităţile să ia atitudine. Directoarea şcolii a convocat o şedinţă unde copilei i s-a făcut o critică „old school“, tovărăşească. Punctul central al criticii: „Cum îşi permite Anastasia să irosească timpul preţios al preşedintelui cu toate fleacurile?“. Deja suntem în Cehov: ziarele ruse au scris că Anastasiei i s-a ordonat să ceară iertare pentru neajunsurile create în faţa unui inspector guvernamental local şi să scrie o scrisoare publică în care să retragă cererea neobişnuită adresată Kremlinului.
Părinţii fetei, insultaţi de autorităţile locale, i-au trimis o nouă epistolă lui Medvedev. De data asta, surpriză: preşedintele a răspuns prompt! S-a organizat o nouă şedinţă, Anastasia a fost chemată iar în biroul directoarei, unde un inspector şcolar i-a înmânat o cuşcă unde se afla nu o femelă, ci o pereche de porcuşori de Guineea! Fetiţa a primit şi un răspuns oficial de la Medvedev, care o asigura că s-a ocupat „personal“ de rezolvarea problemei.
În ceea ce se spunea mai demult că ar fi lumea liberă, nişte cercetători (desigur) au tras concluzii alarmante, în urma unui studiu complicat. Ştirea e aşa: tinerii occidentali consumă atâta pornografie pe internet, încât contactul, brutal, cu viaţa reală îi dărâmă psihic. Concret, adolescenţilor nu le vine să creadă că, în lumea de dincolo de www, există şi femei neepilate şi - tragedie! - uneori indispuse.
România a contribuit şi ea la conturarea unui răspuns la veşnica întrebare: „Pe ce lume trăim?“. Personajul principal, portretizat în „Cancan“, a ajuns la 80 de ani, a avut zece neveste, dintre care una prostituată (a luat-o direct din bordel, deşi femeia practica, ziua, şi o meserie decentă: contabilitatea). Omul a fost de toate la viaţa lui: vopsitor, tapiţer, geamgiu, dulgher, tâmplar, instalator, morar, depanator tehnic, mecanic, sudor, dar şi desenator tehnic, proiectant, operator PC, arbitru de fotbal, asistent universitar şi profesor. Acum e singur, a scris o carte despre amor şi spune că s-a lecuit de femei.