Preoţii nu mai pot oficia slujbe în Biserica Domnească din Curtea de Argeş pentru că autorităţile locale spun că este un monument istoric.

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc“, cel mai vechi lăcaş de cult al Ţării Româneşti, a devenit obiectul unei dispute între reprezentanţii Episcopiei Argeşului şi Muscelului şi a autorităţilor locale, în frunte cu primarul Nicolae Diaconu.

Conflictul a început în 1995, când biserica a intrat în domeniul Episcopiei, dar şi în lista indicativă de patrimoniu a UNESCO. Atunci, primăria a luat măsuri şi, aşa cum vin indicaţiile legate de monumentele istorice valoroase, a decis să pună lacăt pe uşa bisericii. Mai târziu, în anul 2002, primarul de atunci, Gheorghe Nicuţ, a eliberat o aprobare prin care Episcopia putea lua în administraţie Biserica Domnească, urmând ca aceasta să se ocupe de demersurile prevăzute de legea organizării şi funcţionării Bisericii Ortodoxe. Acestea n-au putut fi făcute imediat, iar noul primar venit, Nicolae Diaconu, a dat o altă hotărâre: biserica să rămână închisă.

Taxe şi impozite plătite de preoţi

Chiar dacă actualul primar a scos lăcaşul din lista bisericilor în care se oficiază slujbe şi a hotărât ca acesta să fie o proprietate publică a Consiliului Judeţean sub administraţia Muzeului municipal Curtea de Argeş şi să funcţioneze ca muzeu, Episcopia Argeşului a continuat să-i plătească la stat toate taxele şi impozitele.

O cerere adresată de Prea Sfinţitul Calinic, în luna octombrie a anului trecut, Ministerului Culturii şi Cultelor a avut ca răspuns aprobarea pentru oficierea slujbelor în Biserica Domnească, respectiv a Liturghiilor şi a slujbelor de canonizare a Sfinţilor Iachint de la Vicina şi Neagoe Basarab. În schimb, monumentul istoric rămânea în proprietatea publică a Consiliului Local Argeş. Documentele ambelor părţi au hotărâri diferite

Argumentele aduse atât de Episcopie, cât şi de Primăria Curţii de Argeş sunt prezente în toate actele. Clericii spun că orice lăcaş declarat monument istoric în străinătate a primit permisiunea de a oficia slujbe. De cealaltă parte, primăria spune că prezenţa mai multor persoane poate deteriora interiorul acesteia.

Printre directivele legale de care s-au agăţat clericii atunci când şi-au susţinut cauza este o hotărâre de guvern din 2008, care prevede că „Bisericile şi edificiile monumente istorice cu caracter religios aparţin eparhiei“.

Aşadar, conform legii, proprietarul de drept este Episcopia Argeşului, care poate să decidă singură soarta bisericii. Mai mult, o altă lege din 2001 a clasat lăcaşul în grupa B de monumente, nu de interes naţional sau universal, ci de interes local. Patrimoniul bisericesc este al Episcopiei

Chiar dacă primăria a revendicat şi obiectele Bisericii Domneşti, precum icoanele de o valoare inestimabilă, acestea aparţin, prin lege, tot Episcopiei. Dispoziţiile privind patrimoniul bisericesc prevăd că „proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la trei ani“.

Cu toate demersurile făcute şi cu toate legile în favoarea lor, preoţii nu pot sluji la biserica din Argeş din cauza primarului Diaconu, care nu ia în calcul ordinele legale date de Ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi de Prefectura Argeş, care le dă dreptul clericilor de a folosi lăcaşul pentru Liturghii şi slujbe de canonizare. Edilul Nicolae Diaconu nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de vedere. VALOARE Lăcaşul sfânt din Argeş este unic în lume

• Ctitorită de Basarab I şi finalizată în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, lăcaşul este cea mai veche construcţie medievală voievodală din Muntenia, înscrisă în cruce grecească.
• Picturile murale din interior, adunate în 130 de fresce şi datate din secolul al XIV-lea, sunt de o mare valoare artistică. Se presupune că lucrarea aparţine unei şcoli de artă bizantine din Macedonia, care are, însă, multe puncte comune cu şcoala cretană.