Un satelit aparţinând unui consorţiu din Statele Unite s-a ciocnit, deasupra Siberiei, cu un satelit militar rusesc de aproape o tonă.
Un satelit american a fost implicat, marţi, într-o extrem de rară ciocnire pe orbită cu un satelit militar rusesc inactiv, în urma coliziunii rezultând sute de fragmente care riscă să pericliteze viitoarele lansări spaţiale ale tuturor naţiunilor.
Potrivit Reuters, aceasta este prima ciocnire între sateliţi cunoscută oficial. Fragmentele rezultate ameninţă atât alţi sateliţi, cât şi echipajul de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI), au menţionat oficiali ai Comandamentului Strategic al Statelor Unite (USSC), care urmăresc îndeaproape evoluţia „deşeurilor“ de pe orbita terestră.
Autorităţile spaţiale americane şi ruse încearcă în prezent să localizeze toate resturile celor doi sateliţi şi să le introducă în bazele lor de date. Accidentul s-a produs la 780 de kilometri deasupra Siberiei, o altitudine la care se întâlnesc frecvent sateliţi meteorologici, ştiinţifici şi de comunicaţii. „Este o orbită foarte importantă pentru o mulţime de sateliţi“, a declarat colonelul Les Kodlick, de la USSC. El a precizat că satelitul american aparţinea consorţiului Iridium şi avea o masă de 533 de kilograme.
Satelitul rusesc era de tip Kosmos- 2251 şi cântărea 900 de kilograme. De partea rusă, generalul Aleksandr Iakuşin a menţionat că satelitul pierdut fusese lansat pe orbită în 1993, dar că „nu a mai fost folosit“ încă din 1995. Perturbări limitate şi riscuri minore
Corporaţia Iridium, specializată în comunicaţii, a declarat că va lua „măsurile necesare pentru înlocuirea satelitului pierdut“ şi că accidentul nu a cauzat decât „perturbări limitate“ în funcţionarea reţelei sale. Iridium operează o reţea de aproximativ 66 de sateliţi de comunicaţii (voce şi date) operaţionali, plus rezerve aflate deja pe orbită. Respectivele rezerve pot prelua rolul unui satelit pierdut în maximum 30 de zile.
Cotidianul american „Washington Post“, care citează un raport al NASA, apreciază că atât echipajul SSI, cât şi staţia în sine sunt expuse unui risc „minim şi în limite acceptabile“ de a fi lovite de fragmentele de sateliţi. „Staţia spaţială are capacitatea, în caz de nevoie, să execute manevre de a evita obiectele periculoase“, a asigurat purtătorul de cuvânt al NASA, John Yembrick. SSI zboară pe o orbită mai joasă, de 354 de kilometri, menţionează AFP. De la lansarea Sputnik 1, în 1957, pe orbita Pământului au ajuns aproape 6.600 de sateliţi artificiali, din care în prezent mai sunt operaţionali cam 1.100, potrivit NASA. ATENŢIE
Deşeurile spaţiale sunt monitorizate Ciocniri pe orbită s-au mai produs în trecut, dar niciodată între doi sateliţi intacţi, afirmă „Washington Post“. Până în prezent, SSI a făcut numai opt manevre de evitare a deşeurilor spaţiale - ocazii rare pentru staţia care a completat mai bine de 60.000 de orbite terestre. La bordul staţiei încă incomplete se află acum trei persoane, doi americani şi un rus. Gunoaiele spaţiale sunt urmărite atent de armata americană, care ia în vizor toate fragmentele de dimensiuni mai mari decât o minge de baseball.
Comandamentul Strategic al SUA monitorizează 18.000 de fragmente distincte, cifră care acum va creşte cu cel puţin 600, numărul preliminar de obiecte rezultate în urma coliziunii de marţi, a estimat Reggie Winchester, purtător de cuvânt al USSC. Chiar şi obiectele de foarte mici dimensiuni conţin energii cinetice imense la viteze orbitale, de peste 25.000 de kilometri pe oră.
Recomandările noastre
