Economia Italiei este în pericol de recesiune, dacă luăm în considerare situaţia din Peninsulă, pe ultimele trimestre ale anului 2008. Statisticile arată că exporturile au scăzut cu 1,6% în al treilea trimestru din 2008, comparativ cu trimestrul doi, iar investiţiile s-au diminuat cu 1,9%.

Aceleaşi date arată că dacă pe cel de-al patrulea trimestru creşterea PIB-ului va fi zero, pe ansamblul anului 2008,  se va înregistra în Italia un recul de 0,3%.

“Raportul anual asupra stării naţiunii”, efectuat de Centrul de Studii şi Investiţii Sociale CENSIS, scoate în evidenţă faptul că Italia traversează o perioadă dificilă, caracterizată prin teama şi neîncrederea italienilor şi a rezidenţilor străini, faţă de viitorul pieţei de muncă sau a nivelului de trai.

Criza financiară este una dintre principalele temeri ale italienilor şi emigranţilor. Dintre cei intervievaţi, 71,7% au afirmat că se tem de repercusiunile crizei asupra situaţiei lor financiare.

Şantajul, ultima metodă de a păstra locul de muncă

Evz.ro prezintă opinii ale unor români din Italia şi declaraţii ce ilustrează activitatea şi teama acestora, în faţa situaţiei economice existente.

Mihaela Chirvase, studentă la Padova, în nord-vestul Italiei, este de părere că "această criză o resimţim cu toţii: români, moldoveni, albanezi, italieni. I-am simţit efectul pentru prima dată în urmă cu două luni, când am pierdut locul de muncă. L-am mai simţit o dată când, la universitate, profesorii ne-au anunţat că s-a terminat bugetul pentru a ne mai putea aduce fotocopii cu materiale la cursuri. Acum simt efectele acestei crize în fiecare zi. Nu reuşesc să îmi găsesc un post de muncă decent şi, implicit, nu îmi pot face planuri pentru viitor. Încă nu înţeleg dacă este criză în adevăratul sens al cuvântului sau doar frica de aceasta. Cunosc cazuri de români care au decis să se întoarcă acasă. Nu au avut niciodată un contract de muncă pe termen nedeterminat şi când au înţeles că agenţiile de muncă nu îi mai pot ajuta, nu au avut alternativă. Cunosc şi cazuri de români care preferă să îşi încerce norocul într-o altă ţară decât să revină în România. Sincer, dacă în viitor va trebui să părăsesc Italia, aş face aceeaşi alegere”, a mai precizat aceasta. 

Gina Dumitriu, profesoară, din Terni, aduce în evidenţă faptul că au apărut unele anomalii legate de salarizare şi de încălcarea unor drepturi ale muncitorilor din localitatea în care locuieşte.

”Astăzi, am aflat că a apărut şantajul ca modalitate de a-ţi păstra sau a avea un loc de muncă. Patronul îţi oferă de munca, dar îţi taie din salariu 200 de euro. Dacă nu-ţi convine, eşti primul pe lista de concedieri. Până când şi la ce nivel poate accepta un muncitor o asemenea situaţie?”, se întreabă Gina Dumitriu.

Italienii nu vor salarii mici pe timp de criză

Despre acelaşi subiect, o româncă din Firenze, Elena Petra, descrie faptul că în Toscana, în centrul Peninsulei, cu toate că şi acolo se simt efectele negative, italienii refuză locuri de muncă ce nu sunt plătite suficient.

”Criza este resimţită de marea majoritate a celor ce trăiesc aici. Desigur, pe alocuri, anumite informaţii sunt deformate tocmai pentru a da o şi mai mare amploare fenomenului. Dar este şi o ocazie pentru mulţi dintre întreprinzători de a eluda legile, de a exploata. Invocând această stare, mulţi preferă mâna de lucru ieftină şi de aici se naşte fobia cum că italienii nu găsesc de muncă, pentru că posturile lor sunt date imigranţilor. Este complet gresit! Cunosc destule persoane care nu ar munci pentru nimic în lume ca badante sau pe un salariu inferior de 12-15 euro/oră. Chiar ieri, o vecină, italiancă, se lamenta că fiul acesteia, de 21 de ani, nu găseşte de muncă. 'A depus un CV şi la COOP (n.r. supermarket), dar i s-a oferit doar 10 euro pe oră! Pentru banii ăştia nici nu se scoală din pat', spunea aceasta. N-am comentat în niciun fel , am punctat că şi noi trăim această criză şi mă gandeam: câţi dintre noi n-ar fi bucuroşi să prindă un contract, chiar şi cu 10 euro pe oră? Nu cunosc români care s-au întors definitiv acasă, în schimb, am auzit că mulţi ar vrea să se întoarcă. I-am întrebat dacă ştiu cam ce i-ar aştepta acasă, pentru că şi în România se resimte criza, şi mulţi spuneau că habar nu au, dar că ar vrea să moară pe pământul strămoşesc. Cred că, în fapt, este vorba şi despre felul în care mulţi pot sau nu să se adapteze la realitatea de aici”.

Industria şi construcţiile sunt afecate din plin. Doi forumişti, rezidenţi în Ancona şi Rimini, din vestul Italiei, descriu efectele crizei din sectorul unde lucrează. Catalin R. muncitor la o fabrică din Ancona precizează că: ”la noi, din păcate, se simte destul de bine această situaţie. Lucrez într-o fabrică unde se produc piese pentru automobile, iar scăderea vânzărilor duce la oprirea sau reducerea producţiei. Au fost întrerupte activităţile celor cu contracte pe timp determinat şi au rămas doar cei care au contracte pe timp nedeterminat”.

Costel Apopei, zidar la una dintre cele mai cunoscute firme de construcţii din Rimini subliniază că: ”de aproape patru ani, de când muncesc acolo n-au fost probleme. Din contră, ne întrebau mereu dacă nu vrem să facem ore suplimentare sau să muncim şi duminica. Astăzi, am intrat în concediu şi ne-a anunţat că după vreo două luni, când trebuie să terminam lucrarea actuală, nu ne mai garantează una nouă. Este jale, pentru că am un credit, copii de crescut şi o nevastă care lucrează doar câteva ore pe zi. Sper ca viitorul să nu fie unul negru, mai ales că noi ne-am hotărât să rămânem în Italia, definitiv”, a mai precizat acestea, nesigur pe evoluţia situaţiei economice în Peninsulă.