Horia Ghibuţiu: „Avem un sistem de protecţie a copilului care formează infractori. Până vor ajunge în Italia, ei sunt doar protagoniştii unor banale violuri de acasă“.
Judecăm violurile cu măsuri diferite - iată o constatare amară, ce se impune dacă aşezăm faţă în faţă atrocităţile comise de conaţionalii noştri în Italia şi pe cele, tot pur româneşti, de la Şcoala Specială din Huedin. Culese de pe stradă, din mijloacele de transport în comun sau decupate de pe forumuri, concluziile sunt cam aceleaşi.
Când se întâmplă în Italia, e jale. Prima noastră grijă pare să fie etnia infractorilor, iar nu dimensiunea faptei. Sigur sunt români?! Hai să vedem dacă nu sunt, de fapt, ţigani - de parcă violul colectiv de la Guidonia era mai puţin grav dacă era comis de locuitorii unei tabere de nomazi proveniţi de la noi decât de nişte tineri români găzduiţi de conaţionali. Apoi, ne înspăimântă reacţia - absolut blamabilă, dar nu total de neînţeles - a italienilor de rând, gata să-i linşeze pe presupuşii infractori ale căror chipuri le putem vedea clar în presa peninsulară, în schimb, cătuşele pe care le poartă sunt blurate. Toarnă şi autorităţile italiene gaz pe foc, propunând castrarea chimică a violatorilor, ca unica formă de apărare a unei societăţi care nu poate controla monştrii. Imediat, o socotim o ofensă la adresa naţiei şi ne indignăm că suntem vârâţi la grămadă, violatori şi oameni normali, în aceeaşi oală, ca şi cum orice român care ajunge în străinătate ar fi un potenţial răufăcător. Şi ce dovadă de patriotism dau trimişii noştri în Cizmă? Nu puteau să rămână acasă şi să-şi vadă de infracţiunile lor? În fine, altă capcană care ne pândeşte e bagatelizarea - până la urmă, de ce ne-am bate capul, dacă însuşi premierul Silvio Berlusconi a spus că Italia n-are suficienţi soldaţi care să păzească toate fetele frumoase?...
Ceea ce e un eveniment de proporţii uriaşe peste hotare, în ţară devine un banal fapt divers. În goana lor după rating, televiziunile au transformat violurile în rubrici fixe. Aproape că le aştepţi, după nelipsitele intervenţii ale echipelor de descarcerare şi înainte de buletinul meteo, prezentat de o fată cu un decolteu o idee mai sobru decât colegele de la sport.
Are vreo noimă să comparăm spaţiul afectat perversiunilor la care a fost supusă - încă un caz din Italia! - o prostituată de origine bulgară de către nişte români cu cel în care e povestită drama unor fetiţe de la o şcoală ajutătoare din Ardeal?! Deloc. Pentru că violurile în serie, soldate cu sarcini, comise asupra unor copile retardate mintal par să nu mai conteze decât, contabiliceşte, la realizarea normei naţionale de orori.
N-o să vedem oameni în stradă, la Huedin sau oriunde se mai petrece un abuz asemănător în ţara asta, care să-şi zbiere disperarea în faţa autorităţilor. Acolo e doar o femeie în vârstă, care vrea să meargă la tribunal fiindcă, după cum singură zice, a dus un copil la şcoală, iar acum are doi.
Demersul din acest colţ de pagină nu e o solicitare vizând repartizarea echitabilă a timpilor de antenă rezervaţi violurilor din Italia şi de la noi. E doar o condamnare a unui sistem de protecţie a copilului care dă diplome de victime absolventelor şi facilitează formarea unor infractori. Dar, până când aceştia din urmă vor ajunge în Italia, nu merită să ne aplecăm asupra lor. Deocamdată, sunt doar protagoniştii unor banale violuri petrecute în patrie.
Citiţi şi:
Răzbunare cu bombă pentru violul din Italia
Recomandările noastre
