Alimentele de bază vor săpa din ce în ce mai adânc în buzunarele românilor, pe fondul crizei economice, al devalorizării leului şi al proliferării „pieţei negre“.

Lunile care vin aduc creşteri între 7% şi 30% la carne, lapte, pâine, zahăr şi medicamente. Experţii financiari apreciază însă aceste scumpiri ca total nejustificate. Ca o uşoară compensaţie, retailerii de mobilă şi producătorii de vin ne asigură că nici bibliotecile, paturile, mesele ori sticlele cu băutură nu vor înregistra creşteri de preţuri, cel puţin până la Paşte.

Carnea se scumpeşte în două etape

Deja preţul cărnii şi al produselor derivate a început, uşor dar sigur, să urce. „Marii perdanţi sunt cei care, în speranţa că leul îşi va reveni, au mers în continuare cu preţurile de acum câteva luni. Dar acum, nici ei n-au încotro şi le majorează“, explică Sorin Minea, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii (ARC). El întrevede o scumpire a cărnii în două etape: „Prima va avea loc chiar la sfârşitul acestei luni şi nu va fi mai mare de 5-6%. A doua, mai consistentă - în funcţie de devalorizarea leului - va fi de 20-25%“.

Preşedintele ARC mai semnalează un fapt: „Se înregistrează importuri uriaşe de carne la negru. Paradoxal, aceşti importatori au fost primii care au ridicat preţurile la produsele ieftine din carne - parizer, salam, pate. Astfel, le pot păstra la un nivel anterior pe cele la produsele mai scumpe - muşchiul file, pastrama“.

Haosul, la control!

Dar nu doar acest aliment, ci întreaga industrie de profil este bulversată. „De câteva luni, industria alimentară merge în pierdere. Cauzele nu au la bază doar devalorizarea leului, ci şi o situaţie nemaiîntâlnită până acum, în ultimii 19 ani: haosul! Există o lipsă totală de control în această industrie, la toate nivelurile. Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) nu mai funcţionează. În afară de câteva amenzi date celor care nu şi-au sacrificat porcii pe stil european, altceva nu ştiu să fi făcut. În aceeaşi situaţie se află şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). De la începutul acestui an, s-a limitat doar la controlul cârciumilor care nu aveau «ţarcuri» pentru fumători, lăsând la o parte controlul alimentelor şi al produselor din carne, preparate cu materie primă importată «la negru»“, a constatat preşedintele ARC.

Pentru contracararea efectelor de dumping ale pieţei subterane a cărnii, Minea are şi o soluţie: „Reducerea TVA ar duce la eliminarea «zonei gri» a comerţului cu toate tipurile de alimente, nu doar la carne. Dacă va fi aplicată, această reducere ar duce la o scădere spectaculoasă a preţului la toate produsele alimentare vizate“.

Prăjiturile, mai acrişoare

Şi zahărul se numără printre alimentele care devin mai preţioase, în viitorul chiar foarte apropiat. „De la 2,2 lei/kg, de luna viitoare există toate şansele să ajungă la 2,5 lei/kg. Adică o scumpire de 15% - exact cu cât s-a devalorizat leul“, explică Ioan Armenean, preşedintele Patronatului Român al Zahărului (PRZ). El explică această creştere de preţ şi prin faptul că, din cantitatea de 550.000 de tone de zahăr care se consumă anual în România, 80% provine din import.

Din estimările PRZ, stocul de zahăr pe vechiul preţ nu mai ajunge decât pentru vreo zece zile. „Oricum, preţul este cam acelaşi la toţi importatorii: în jur de 14 cenţi/livra. Este clar că tot în valută va fi plătit. Aşa că, în momentul de faţă, nu văd practic ce şi cum s-ar putea face, pentru ca zahărul să nu se scumpească“, este pesimist Armenean. Dar ceva tot nu-şi poate explica preşedintele PRZ: „Cum de este posibil ca, înainte de ’89, România să producă aproximativ 600.000 de tone de zahăr anual, din care să dea atât la intern, cât şi la extern, şi acum importăm 80% din necesar?“.

Roţile se învârt pe lei mai mulţi

La scumpirea produselor alimentare vor da o mână de ajutor - involuntară, ce-i drept - şi transportatorii rutieri de marfă. „Devalorizarea leului şi creşterea preţurilor la carburanţi ne vor sili să ajustăm şi noi tarifele pe kilometru. Apreciez că, în mai, preţul la transportul rutier de marfă va fi mai scump cu 15-20%“, este de părere Constantin Ghinea, preşedintele Asociaţiei Române de Transporturi Rutiere Internaţionale (ARTRI).

„Să nu uităm că, de la ieşirea unui TIR cu marfă din ţară sau până intră, toate plăţile se fac în euro. Aşa că, pentru tot ce se cheltuieşte în străinătate cu transportul mărfurilor pe şosele, vom scoate din buzunar mai mulţi lei“, justifică preşedintele ARTRI scumpirile. Şi la cel intern se vor simţi creşteri de preţ, dar ceva mai mici. În acest moment, peste 100.000 de TIR-uri şi 300.000 de autoutilitare cară marfă în România şi mai departe, în străinătate.

Medicamentele, mai scumpe temporar

De la 1 februarie, preţul medicamentelor va fi mai mare cu 7-8%, potrivit Asociaţiei Distribuitorilor şi Importatorilor de Medicamente din România (ADIMR). „Dar pentru o perioadă nu mai mare de 30-45 de zile. Am convenit cu Ministerul Sănătăţii ca, printr-un ordin ce va apărea la 31 ianuarie, preţul medicamentelor să fie facturat doar în lei, la un curs de patru lei pentru un euro. După ce ordinul va fi pus în aplicare, preţurile vor începe să scadă“, explică preşedintele ADIMR, Viorel Vasile.

El precizează că, în momentul de faţă, Ministerul Sănătăţii decontează medicamentele de import la un curs de 3,63 lei pe euro, în timp ce membrii ADIMR plătesc 4,35 lei pentru fiecare euro cumpărat, pentru a achita importurile. „Practic, la un TIR cu medicamente valorând un milion de euro, pierdem cam 700.000 de lei. Dacă adăugăm şi pierderile cu redistribuirea medicamentelor în ţară, constatăm că pierderea totală la acel TIR este de un milion de lei“, mai arată Viorel Vasile.

„Din preţul pâinii trăiesc milioane de români“

Pâinea este, pentru milioane de români, un mijloc de subzistenţă. Şi acest produs se va scumpi, dar nu cu mai mult de 10%, în februarie, este de părere Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România (ANAMOB). Numai că, dintre cauzele majorării de preţ, pe primele locuri nu stă devalorizarea leului.

„Dobânda foarte mare percepută de bănci la creditele pentru producţie, contractate de unităţile de morărit şi panificaţie, este principalul motiv. Implementarea noii grile de salarizare, care are la bază salariul minim de 660 de lei, este pe locul doi în topul cauzelor scumpirii. Ultimul loc este ocupat de scumpirile la utilităţi, ca urmare a devalorizării leului - dar care nu se vor produce înainte de 2-3 luni“, indică Viorel Marin.

El explică însă că fiecare ban pus în plus la preţul pâinii înseamnă, de fapt, un trai mai bun pentru toată populaţia angajată în „drumul grâului către pâine“. „O creştere de preţ de la 80 la 85 de bani pentru o pâine nu înseamnă practic nimic pentru consumatorul care a beneficiat de creşteri salariale de zeci de procente în ultimii ani. De multe ori, cel care cumpără o pâine nici nu ştie cum arată monedele pentru rest, pentru că nu le ia! În timp ce acei cinci bani înseamnă, pentru milioanele de familii de agricultori, angajaţi la silozuri şi în industria de panificaţie, un trai ceva mai bun“, argumentează Viorel Marin.

VESTE BUNĂ!

Vinul îşi păstrează preţul de anul trecut

• Oficialii din domeniul viei şi vinului sunt singurii care ne liniştesc. „Nu vor fi creşteri de preţ la vin, până în Paşte“, dă asigurări preşedintele Patronatului Viei şi Vinului, Ovidiu Gheorghe. Preţul din UE - deci şi din România - al preţiosului lichid se va păstra la 25-30 eurocenţi/litru. „Sunt ferm convins că devalorizarea leului nu va afecta această piaţă. Poate vor fi mici ajustări, dar fără impact asupra preţului de raft. Ceea ce este exclusiv din import - sticla şi dopul - nu poate influenţa preţul produsului, pentru că reprezintă doar 10% din valoarea sticlei îmbuteliate“, demonstrează Ovidiu Gheorghe constanţa costului la vin.

CONTESTARE

„Supraprofit de-a dreptul indecent!“

Producătorii şi retailerii de alimente de bază nu au multe justificări pentru scumpiri, în faţa contraargumentelor aduse de specialiştii financiari. Directorul Institutului de Economie Mondială, prof. dr. în economie Constantin Ciutacu (foto), apreciază că au ajuns la un supraprofit care „depăşeşte orice decenţă economică“.

La noi, ca la nimeni! „În toate perioadele de criză, preţurile sunt primele care se prăbuşesc. Or, la noi este invers! Pentru că între un profit decent de 10-15% şi altul de 50 - chiar 70%, este aleasă a doua variantă, indiferent de scăderea puterii de cumpărare a românilor“, a remarcat directorul IEM. El dă ca exemplu Irlanda, unde preţul cărnii macre de porc nu era mai mare de 2 euro nici în decembrie 2008, în timp ce la noi era dublu. „Primele instituţii care era normal să fie nominalizate în programul anticriză ar fi trebuit să fie DNA-ul, Parchetul şi Vama“, consideră specialistul în economie.

România, paradis fiscal

Pentru devalorizarea leului, vinovate sunt companiile mixte şi multinaţionalele, este de părere prof. Ciutacu. „Euro a crescut tocmai pentru că există mulţi lei în România. Toate marile societăţi mixte transformă în euro profitul de 30, 40 sau chiar 50% pe care îl au în lei, apoi îl trimit în afară.

Chiar şi în aceste condiţii, statul român le percepe un impozit de 16% - egal cu al amărâtului care câştigă câteva sute de lei pe lună. Or, România se dovedeşte din nou a fi un paradis economico-financiar-bancar pentru străini, în timp ce pentru români tinde să se transforme într-un iad“, conchide directorul Institutului Economic Mondial.

„ÎNGHEŢARE“

Mobila nu „se mută“ la scumpiri 

roducătorii şi dealerii de piese de mobilier nu se gândesc să umble la preţul produselor.

„Cine nu începe să ceară reduceri de preţ de la furnizorii de materii prime şi piese finite din industria mobilei, ci încearcă să le recupereze crescând preţul pentru clienţi, acela va avea mari probleme“, spune Dan Şucu (foto), patronul Mobexpert.

El consideră că 2009 nu trebuie să fie sub nicio formă un an al scumpirilor la mobilă, preţul acestui tip de produse trebuind să fie îngheţat la nivelul lui 2008: „Vă spun că marea majoritate a retailerilor din domeniu nu vor accepta creşteri de preţ din partea furnizorilor. În ce mă priveşte, dacă furnizorii mei din străinătate îmi vor solicita să cresc preţurile la produsele lor în funcţie de raportul leu-euro, eu le scot marfa din magazin“.