"Motown“, cea mai de succes casă de discuri a tuturor timpurilor, care a „inventat“ şi promovat artişti ca Michael Jackson sau Stevie Wonder, sărbătoreşte 50 de ani de la înfiinţare.

Michael Jackson era un adolescent pe vremea în care încerca să convingă lumea că ar fi îndrăgostit de Diana Ross, însă pe cei doi îi leagă, de fapt, o legendă încă şi mai mare. Diana era „dirty“ probabil pentru că devenise „marioneta“ unui om puternic, compozitorul şi producătorul Barry Gordy, cel care le-a asigurat amândurora debutul şi i-a propulsat, ca staruri, pe scena mondială.

Se împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea casei de discuri „Motown“, cea care a „inventat“ şi promovat în „lumea bună“ a showbiz-ului internaţional muzicieni precum Michael Jackson sau Stevie Wonder, Diana Ross sau Marvin Gaye. „Motown“ avea să schimbe profund şi definitiv faţa „muzicală“ a Americii, aducând în prim plan „voci de culoare“ şi reuşind să impună stiluri şi reţete de business încă legendare. Până la apariţia sa, artiştii de culoare nu aveau ce căuta în topurile albilor, fiind acceptaţi doar dacă rămâneau la muzica lor, variind între blues, jazz şi gopsel.

Însuşi Elvis, care a cântat muzica afroamericanilor şi a urcat-o în topuri, spun unii critici, în primul rând pentru că era alb, a fost prejudiciat de înfiinţarea companiei „Motown“, pierzându-şi supremaţia în showbiz-ul mondial şi în clasamentele de specialitate. Succesul casei de discuri care l-a detronat pe Elvis Presley a fost plătit, însă, cu multe tragedii: intrigile de amor în care au fost implicate unele dintre cele mai mari staruri ale lumii, invidia de care s-au lăsat copleşite altele sau fascinaţia banilor, care i-a pus pe toţi cei implicaţi în mişcare, fiind acele ingrediente care fac şi acum din legenda sa una dintre cele mai comerciale poveşti contemporane. 

Un miracol în muzica Americii

În ianuarie 1959 compozitorul şi producătorul Barry Gordy întemeiază în Detroit casa de discuri „Tamla“, pe care după puţin timp o numeşte „Motown“. În următorii zece ani, „Motown“, sub conducerea lui Gordy, a produs muzică pop interpretată de afro-americani, iar artiştii contractaţi de el au cucerit topurile lumii. Începutul l-a făcut piesa „Shop around“, interpretată de grupul vocal „The Miracles“, care-l avea în centrul său pe Smokey Robinson şi care a adus tinerei case de discuri primele câştiguri, de ordinul milioanelor de dolari.

O sută zece hituri ale unor trupe precum „The Supremes“, „Temptations“ sau „The Jackson 5“, sau ale unor artişti precum Diana Ross, Stevie Wonder, Michael Jackson sau Marvin Gaye, au ajuns pe primele zece locuri din topurile muzicale americane, 28 dintre ele în fruntea clasamentelor. Un asemnea succes nu a mai avut niciodată o casă de discuri, nici până în acel moment, nici de atunci încoace.

Casa de discuri care a revoluţionat muzica Americii

Gordy a înţeles în acea perioadă să producă un stil muzical, care, pe de-o parte păstra structura muzicii tipice afro-americanilor, (ritmurile bluesului, chitara bass ca instrument solo, tipică jazzului, şi gruparea interpreţilor în triouri sau cvartete, tipice muzicii gospel), iar pe de-alta parte, să reducă aceste componenete complexe la un sunet relativ naiv, care să cucerească gusturile oamenilor şi ringurile de dans ale lumii. De asemenea, Gordy a înţeles, ca pionier în domeniu, să nu tematizeze culoarea pielii.

Muzica creată la „Motown“ a revoluţionat muzica Americii. Pentru prima dată, cântăreţi de culoare interpretau muzica rezervată până atunci albilor, reuşind acealaşi succes comercial. Anii ‚60, marcaţi de schimbări majore în Statele Unite, precum afirmarea şi asasinarea lui John F. Kennedy, lupta a populaţiei de culoare, condusă de Dr Martin Luther King, pentru drepturi egale cu cea albă, asasinarea lui King şi protestele declanşate de aceasta, războiul din Vietnam şi nemulţumirea americanilor, a perceput muzica creată de „Motown“, explicit realizată pentru „o Americă tânără“ („The Sound Of Young America“), ca o echilibrare a metamofozelor politice din acei ani.

Genul muzical, cunoscut până astăzi ca „motown“, nu a fost politic, dimpotrivă, a oferit lumii melodii de dragoste, precum „My Girl“, „Please Mr Postman“ sau „Baby Love“, muzica de care „tânăra America“ avea nevoie drept compensaţie pentru mişcările sociopoltice care măcinau viaţa publică.

În anii ‚70, după ce „Motown Records“ devenise una dintre coloanele industriei muzicale americane, textele pieselor au devinit poltice şi au deschis drumul unei noi ere. În contextul creat de muzica acelor ani trebuie înţeles şi succesul de astăzi al primului preşedinte de culoare al Statelor Unite, spun unii. „La o distanţă de 50 de ani, trebuie observat că Gordy şi starurile sale de atunci au cimentat exact acea poziţie în societatea americană pe care o ocupa Barack Obama o dată cu investirea sa în funcţia de preşedinte al Americii“, comentează o publicaţie germană.

Dramele unei afaceri de succes

„Motown“ există până în ziua de astăzi. În timp ce muzica lansată de ea a devenit legendară şi pare a reînvia, casa de discuri însăşi şi-a pierdut caracterul revoluţionar din anii 60-70. Către stilul muzical creat şi controlat mulţi ani de Gordy însuşi se întroc astăzi mulţi artişti tineri, precum Beyonce, John Legend sau Alicia Keys.

Dar tocmai ceea ce cândva a ajutat la succes, controlul abosolutist al lui Gordy (el alegea muzica, interpreţii, coordona, organiza concertele şi tot restul), a condus, la finalul anilor ‚80, la decăderea casei de discuri. Pasiunea lui Gordy pentru Diana Ross, începută cu aventura pe care cei dou au avut-o în 1966, a reprezentat începutul sfârşitului. Producătorul voia să o transforme pe Diana Ross în starul absolut al show-biz-ului american şi o „încurajase“ aproape cu forţa să intre şi în industria filmului.

Ross a făcut-o, chiar cu succes, bucurându-se de premii şi critici favorabile, dar plătind gloria cu probleme de sănătate, aşa cum s-a întâmplat în 1966, când artista a leşinat pe scenă. Gordy, care s-a ocupat în primul rând de cariera „pasiunii“ sale, Ross, nu s-a mai ocupat suficient de ceilalţi artişti contractanţi, pierzându-i în favoarea altor case de discuri. Florence Ballard, adevăratul „cap“ al formaţiei „The Supremes“, care se considera o cântăreaţă mai bună decât Ross, nu a acceptat niciodată faptul că Gordy a susţinut-o pe Diana.

Chinuită de acest gând şi prejudiciată de alegerile şefului său, ea s-a îmbolnăvit şi apoi a murit în sărăcie şi amărciune. Claudette, soţia lui Smokey Robinson şi solista formaţiei „The Miracles“ pierde, din cauza stresului la care este supusă sistematic de Gordy în timpul fiecărei sarcini, 7 copii. Îi vede murind, unul după altul, imediat după naşterea lor.

După ceva vreme, casa de discuri legendară urma să-şi piardă alţi artişti importanţi. Michael Jackson semnează un contract cu altă casă de discuri, iar în cele din urmă şi Diana Ross părăseşte „Motown“. Gordy vinde afacerea în 1988 şi se retrage din industria muzicală.

O echipă de aur: Ross şi Gordy Ross şi Gordy au format aproape două decenii o „echipă“ de aur, chiar dacă relaţia celor doi se baza mai mult pe interese reciproce, decât pe sentimente. Ambiţiosul Gordy voia să intre în industria filmului, iar din Diana Ross să facă o Barbra Streisand de culoare. Ross a profitat de interesul lui Gordy şi s-a dedicat, acceptând inclusiv să pătrundă în industria filmului, unde a avut succes.

Pentru primul său rol, cel al lui Billie Holiday în „The Lady Sings The Blues“, Ross este nominalizată pentru un Oscar. Din „aventura“ celor doi a rezultat prima fiica a Dianei Ross, Rhonda Suzanne. În 1981 Ross a părăsit „Motown“, ceea ce pentru Gordy a fost o lovitura grea, iar pentru casa de discuri a reprezentat „condamnarea la moarte“. Barry Gordy, născut în 1929 în Detroit, trăieşte astăzi retras. Unul dintre cei patru copiii ai săi este cântareţul promovat cu numele de scenă Rockwell.

Succes şi în epoca marilor corporaţii

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la apariţia casei de discuri, la Berlin a avut loc, pe 7 ianuarie, premiera musicalului "Memories of Motown". Alături de o formaţie live şi de o serie de cântăreţi intraţi în rolul unor celebrităţi ai perioadei de aur a casei de discuri, pe scenă au urcat şi câteva satruri "originale", precum Martha Reeves, interpreta hitului "Dancing in The STreets", sau formaţiile "The Miracles" şi "Contours".

Deasmenea, cu această ocazie, a apărut şi colecţia "Motown: The Complet Number 1s", la Universal Records. Albumele cuprinse în această colecţie prezintă cele 192 de hituri produse de "Motown" şi plasate, în timp, pe locul I al topurilor americane. „Motown“ este acum parte din compania Universal Music, având sub contract artişti precum Nelly, Ashanti, Akon, Kaiser Chiefs, Erikah Badu, dar şi câţiva de categorie „C“, precum Lindsay Lohan.

La sfârşitul lui 2008, albumul uneia dintre artistele acestei case, Lil’ Wayne, a fost considerat cel mai bun al anului în Statele Unite. Lansat în vara anului 2008, Tha Carter III a atins deja vânzări de aproape 3 milioane de exemplare doar în ţara sa de origine. Este probabil cel mai de succes artist al anului trecut, cu atât mai mult cu cât este şi cel mai nominalizat la premiile Grammy 2009 (opt nominalizari).