Inginerul Vasilie Nikolic a experimentat efectele misterioasei piramide de la Piteşti, pe vremea când Elena Ceauşescu credea că aceasta purifică doar apa.
La cei 80 de ani ai săi, inginerul Vasilie Nikolic povesteşte neobosit despre două din importantele sale subiecte de cercetare: efectul de piramidă şi tratarea apei cu ioni de argint. În România, iniţiatoarea cercetărilor privind efectul de piramidă a fost, încă din anul 1975, doctorul în biologie, Mărioara Godeanu. Cu 20 de ani în urmă, ea a reuşit să ridice o piramidă înaltă de 18,8 metri şi cu latura de 23 de metri, în cadrul staţiei de epurare a apei din Piteşti.
Construcţia a fost aprobată chiar de Elena Ceauşescu, ea fiind convinsă de consilierii săi, „oameni cu spirit inovativ“ - după cum i-a caracterizat Vasilie Nikolic, că piramida va ajuta la epurarea apei. Însă inginerul a descoperit că aceasta poate fi folosită şi în industria alimentară. Locul în care se petrec fenomene inexplicabile
Curios din fire, Nikolic, împreună cu doi tehnicieni de-ai săi, o femeie şi un bărbat, au plecat la Piteşti, într-o deplasare de documentare, la iniţiativa dr. Godeanu. Odată ajunşi acolo, cei trei au fost invitaţi să observe efectele reale care se petreceau în interiorul piramidei.
Astfel, celor trei li s-a cerut să păşească pe treapta a XI-a a unei scări care urca spre vârful interior al construcţiei. Acest nivel corespundea cu prima treime din înălţimea oricărei piramidei, loc unde se petrec fenomene inexplicabile încă. Concret, dr. Godeanu i-a cerut asistentului Nikolic să plimbe mâna de la stânga la dreapta, paralel cu pardoseala, cu ochii deschişi, apoi cu ei închişi.
Dacă atunci când tehnicianul avea ochii deschişi, mâna sa descria o mişcare perfect paralelă cu solul, în momentul când acesta îi închidea, mâna sa se mişca la fel ca atunci când ar fi întâlnit obstacole nevăzute. La rândul său, inginerul Nikolic a ţinut mâna dreaptă întinsă pentru câteva secunde, timp în care braţul aproape că i-a amorţit total. Însă, de efectul cel mai palpabil a avut parte „Rodica“, tehnicianul din echipa lui Nikolic. Femeia a cunoscut o modificare definitivă a ciclului menstrual, la ceva timp după ce păşise pe cea de-a XI-a treaptă. „Ştiţi dom’ inginer, piramida asta mi-a modificat ciclul“, îi mărturisea femeia, după ce s-au întors în Bucureşti. Toate aceste fenomene l-au determinat pe şeful Laboratorului de Tehnologii Neconvenţionale să studieze mai aprofundat efectele de piramidă. Salamul a mucegăit mai repede sub piramidă După ceva timp de la incidentul din Piteşti, inginerul a aflat că, sub o piramidă care respectă anumite principii de construcţie, majoritatea alimentelor nu se degradează, ci se deshidratează. Mai mult, prin rehidratare, alimentele îşi recapătă în mare parte însuşirile iniţiale. „Am făcut astfel de experimentări cu preparate din carne, perisabile (lebăr, ficat, crenvurşti) care s-au uscat sub piramidă în timp ce probele-martor au intrat în putrefacţie“, a declarat cercetătorul.
La fabrica de salam din Salonta, ing. Nikolic a aplicat cercetarea efectelor de piramidă asupra batoanelor de salam uscat. A construit o piramidă din lemn, cu înălţimea de 1,88 metri, în camera de acoperire a mezelurilor cu mucegai. „În mod normal, în cinci zile, salamul era acoperit de mucegai. Însă, batoanele puse sub piramida suspendată au prins mucegai în patru zile“, a spus cercetă torul. Mai mult, inginerul a descoperit că deasupra piramidei efectul era invers - procesul de acoperire fiind încetinit. „Era ca şi când ar fi existat o piramidă imaginară, inversată“, a precizat Nikolic.
Microbii din apa dobrogeană
Tot pe vremea lui Ceauşescu era în vogă exportul de apă minerală. Fiindcă munţii Harghitei erau departe de portul Constanţa, mai marii vremii s-au gândit să exploateze sursele de apă... din Dobrogea. Numai că, acolo, terenul poros permitea microbilor să se infiltreze uşor în sol, chiar şi în apa de mare adâncime. „Laboratorului meu i s-a dat sarcina de a găsi o modalitate de distrugere a microbilor din apă. Cum eu eram împotriva unei astfel de aberaţii, dar nu aveam ce să fac, m-am apucat de treabă“, spune cu mâhnire în glas cercetătorul. Acesta a construit o instalaţie care producea circa 4 mc de apă concentrată în ioni de argint. Produsul a fost apoi dispersat în apa ce urma să fie exportată. Treaba a mers, bineînţeles, până când străinii au început să testeze mai atent apa şi să descopere resturi de microbi distruşi de compus. „Dispăruseră microbii, nu şi produşii lor. Eu le spusesem, dar n-au înţeles“, a conchis cercetătorul.
EXPERIMENT
Murături argintate
În anul 1984, Vasilie Nikolic a introdus într-un borcan din sticlă câteva legume spălate în prealabil în apă rece (roşii, morcovi, ardei capia şi castraveţi) peste care a turnat apa cu ioni de argint folosită în Dobrogea. A închis apoi ermetic borcanul. Conţinutul este vizibil nealterat, cu toate că nu s-au folosit nici agenţi de conservare şi nici tratament termic. De asemenea, Nikolic a reuşit să alunge şobolanii dintr-o fabrică de pâine, introducând un prelungitor de la ţeava de eşapament a maşinii în gaura de acces a rozătoarelor în incinta fabricii. I-a scăpat astfel de stresul otrăvurilor pe cei care conduceau acea fabrică de pâine.
Recomandările noastre
