Drumurile proaste şi distanţele lungi au făcut ca Masivul Şureanu să fie pus la adăpost de grătăriştii obişnuiţi.
Cel puţin partea din judeţul Hunedoara a masivului numără doar câteva sate şi nicio bucată de asfalt.
Doar enduriştii şi pasionaţii de off-road mai fac gălăgie din când în când pe vreo culme, ori un deal. Încă mai sunt şi indivizi atraşi de mirajul aurului dacic, spun unii.
După o iarnă prea blândă, lucru neobişnuit pentru Munţii Şureanu, satele împrăştiate şi stânele cocoţate te miri unde încep să revină la viaţă. Ţăranii din Târsa, ori Ursici, epuizează ultimele stocuri de fân pentru animalele pe care încă le mai ţin pe lângă case. Nu au timp deloc de stat la poveşti. Oricum, în mai toate satele din zonă faci cel puţin o jumătate de oră de mers pe jos până la cel mai apropiat vecin.
În Şureanu, ciclurile naturii şi ale vieţii, în general, se derulează absolut la fel de sute şi sute de ani. Se păstrează inclusiv diferenţa de două-trei săptămâni între momentul înfloririi copacilor la şes, şi cel al copacilor de la munte. Nimic nu se schimbă aici.
Imaginile vorbesc singure.
FOTO: Remus Suciu
Recomandările noastre
