Lunar, 320 de vipere sunt "mulse" de venin de către Violeta. Tânăra şi-a făcut curaj pentru că pur şi simplu nu avea serviciu. Ea spune că blândeţea este esenţială în această meserie.

În fiecare lună, prin mâinile Violetei Corduneanu trec peste 300 de vipere de la care culege venin. Tânăra de 27 de ani are 20 de şerpi la ferma ei de lângă Focşani, iar o dată la trei săptămâni merge la o crescătorie din Brăila, unde adună veninul de la alte 300 de reptile.

Violeta este inginer economist. Deoarece nu a găsit niciun loc de muncă după ce a terminat facultatea, s-a gândit să-şi deschidă propria afacere. "Până acum un an şi jumătate nu am avut niciun fel de legătură cu vipere, şerpi şi alte reptile. Pur şi simplu căutam pe internet şi am găsit informaţii despre venin şi de acolo a început totul", povesteşte ea.

Din aprilie anul trecut a închiriat o hală în afara oraşului, unde creşte periculoasele vietăţi pe care ea le numeşte "animăluţe".

"Mi-e frică şi de un gândăcel"

Familia nu a fost însă deloc încântată de idee. "Mama nu a fost de acord, în condiţiile în care mie mi-e frică şi de un gândăcel şi de un câine cât o palmă. Nimeni nu a fost de acord: "Cum măi, tu care te temi şi de un căţel vrei să te bagi în afacerea asta cu vipere?". Şi le-am spus: dacă vreţi să-mi fiţi alături şi să mă ajutaţi mai departe în ceea ce vreau să fac, e OK, dacă nu - eu oricum tot asta voi face pentru că mă interesează. Cu timpul, nu au avut ce să mai spună, n-au avut încotro".

O dată la trei săptămâni, Violeta adună veninul de la fiecare şarpe. Le ia cu un cleşte ca să le imobilizeze, le pune pe o masă, le presează capul de un pahar, iar veninul se scurge din colţi în recipient. "Totul se face cu mâna liberă, nu există un echipament de protecţie. Dacă lucrez cu mănuşi, nu le mai pot manipula cum trebuie, nu le mai simt şi nu pot să le mai prind", explică tânăra.

"Sunt reci, e o senzaţie plăcută"

Iniţial se tot gândea cu frică la o posibilă muşcătură, dar până la urmă şi-a depăşit teama şi a învăţat să lucreze calm: "Trebuie lucrat cu mare grijă şi foarte lent, nu trebuie să faci mişcări bruşte pentru că e posibil să te atace, e posibil să se sperie. Ele sunt imprevizibile şi sunt foarte rapide. Dacă eşti puţin mai slab de înger şi stai permanent cu teama asta în suflet că «aoleu, mă muşcă», niciodată nu o să reuşeşti să lucrezi cu animăluţele astea. Dacă eşti un pic mai curajos şi zici «ce-o fi, o fi», faci treabă. Trebuie să fii o persoană curajoasă".

Însă Violetei nu-i este teamă de şerpi, ba chiar îi place să le simtă corpul acoperit de solzi în mâinile ei: "Sunt reci - e o senzaţie plăcută. Alţii nici nu suportă să le vadă".

"Ţi-e şi milă să le recoltezi"

La un moment dat, a fost muşcată, dar nu a trebuit să meargă la spital: "Norocul meu a fost că mi s-a întâmplat fix după recoltare şi nu mai avea venin. A fost o muşcătură slabă".

În caz de urgenţă, Violeta s-ar duce la Spitalul Judeţean din Focşani deoarece a făcut comandă de antidot (numit antiviperin), care este ţinut la spital. Viperele elimină venin după şase luni de la eclozare, dar el conţine multă apă. "Au colţii micuţi, dau foarte puţin venin. Cam după un an sunt gata pentru recoltat", spune tânăra.

Veninul este colectat o dată la trei săptămâni, iar după fiecare recoltare şerpii sunt hrăniţi cu şoareci cumpăraţi de la Institutul "Cantacuzino" din Bucureşti. În hală, şerpii stau în cuşti. "Ideea e să se copieze pe cât de mult posibil mediul lor natural. Ele mănâncă în momentul în care se încălzeşte afară, doar atunci ies la pradă (în natură - n.r.). Asta trebuie să facem şi noi: în momentul în care li se dă hrana, se măreşte temperatura", spune Violeta. Iar încăperea trebuie să fie şi umedă, aşa că podeaua este udată cu apă.

Legea nu îi obligă pe cei care îşi deschid o astfel de afacere să urmeze nişte cursuri speciale, ci doar să semneze o declaraţie de proprie răspundere la Registrul Comerţului în momentul în care îşi înfiinţează firma. Acum, Violeta se gândeşte foarte serios să facă un master în herpetologie.

AŞTEAPTĂ CREŞTEREA PIEŢEI

Veninul e greu de extras, dar şi mai greu de vândut

Violeta a investit în afacerea sa 30.000 de euro, bani care s-au dus pe amenajarea halei, chirie şi vipere (un exemplar se vinde cu 150-350 de euro). Până acum, ea a strâns 10 grame de venin finit (în formă solidă, după ce a fost prelucrat la Institutul "Cantacuzino"), însă nu a vândut nimic. "E foarte greu de pătruns pe piaţa de desfacere", spune ea.

A avut câteva oferte de la companii din afară, dar nu a vrut să-l vândă cu 300-400 de euro gramul deoarece în mod normal preţul este mult mai mare, de 800-1.000 de euro. "De la şase-şapte animale se obţine un mililitru de venin lichid", explică ea preţul ridicat al acestuia.

El e folosit la fabricarea medicamentelor pentru boli precum epilepsia, ulcerul, cangrenele, icterul, hemofilia sau reumatismul, dar şi a cosmeticelor. Dacă ar reuşi să vândă ce a produs până acum cu 1.000 de euro gramul, ar câştiga 10.000 de euro şi şi-ar amortiza o treime din investiţie. Din acest motiv, Violeta nu se grăbeşte şi aşteaptă oferte mai bune.