Ajuns pentru o vizită de câteva zile la Bucureşti, la invitaţia Ambasadei Franţei, scriitorul Norman Manea, emigrat din 1986 în Statele Unite, a participat, miercuri seară la o întâlnire cu cititorii săi, la Institutul Francez din Capitală.

Membru al Academiei de Arte din Berlin, profesor al mai multor universităţi americane şi autor a peste douăzeci de romane de ficţiune şi eseuri, Norman Manea a fost de faţă la lansarea cărţilor "Vizuina", "Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian", "Variante la un autoportret", "Anii de ucenicie ai lui August Prostul" şi "Plicul negru" din seria de autor pe care Editura Polirom a iniţiat-o în 2008, precum şi a volumului "Laptele negru", publicat recent la Editura Hasefer.

Întrebat dacă a simţit că poate aduce o mărturie în plus, după ce a fost unul dintre cei mai tineri deportaţi, în ultimii ani ai Holocaustului, Norman Manea a spus că mărturiile despre această tragedie sunt oricum foarte numeroase, cuprinse în biblioteci întregi, şi că nu crede că se va schimba ceva cu sau fără mărturia ultimilor supravieţuitori.

"Nu se va schimba nici realitatea acestei orori, nici negarea ei persistentă", a completat acesta. "Sunt plimbat cu maşina dintr-un loc în altul ca un rock star", a evitat Norman Manea o invitaţie de a analiza România de acum, spunând că nu a avut un contact real cu oamenii. Contactul care l-a impresionat, ce-i drept în mod neplăcut, a fost cel cu presa românească, pe care o găseşte "deplorabilă", având impresia unei creşteri a vulgarităţii şi a grosolăniei şi a faptului că există un sentiment de iritare generală şi de nemulţumire. "Mă feresc să dau vreun calificativ, dar nu pot să spun că este foarte încurajator ceea ce se vede", a spus Manea. "Sper că între bătrânul care am devenit şi tinerii de aici să existe un dialog"

Alături de cititorii români şi francezi, cărora autorul le-a răspuns la întrebări şi le-a dat autografe, la întâlnire au mai fost prezenţi şi reprezentanţii instituţiilor care au prilejuit vizita scriitorului în România, directorul Institutului Francez, Didier Dutour, directorul editurii Polirom, Silviu Lupescu, directorul editurii Hasefer, Ştefan Iureş, Carmen Muşat, şi reprezentanţii revistei "Observator cultural" - Ovidiu Şimonca şi Daniel Cristea Enache.

"Mă bucur să fiu printre prieteni vechi şi noi. Sper ca între bătrânul care am devenit şi tinerii din jurul meu să se producă un dialog instructiv de ambele părţi", a spus Norman Manea, lansându-le celor prezenţi invitaţia la discuţie.

Vorbind despre lucrul la volumul "Întoarcerea huliganului" , care i-a luat şapte ani, Manea a mărturisit că scrie destul de greu. Însă, în ciuda perioadei îndelungate petrecute cu elaborarea acstui roman, autorul spune că ţine cel mai mult la "Viziuina", cel mai recent volum al său.

Membru al Academiei de la Berlin şi laureat cu "Nobelul american"

De la debutul, în 1966, în "Povestea vorbii" a lui Miron Radu Paraschivescu şi până în 1986, când a plecat din ţară, Norman Manea a publicat 10 volume (cinci romane, trei volume de proză scurtă, două volume de eseuri). Scriitorul a fost distins cu premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste).

După 1986, în străinătate fiind, întâi în Germania (1987), apoi stabilit în Statele Unite, la New York, Norman Manea a fost tradus în 20 de limbi străine, cărţile sale fiind elogios recenzate în principalele ziare ale ţărilor respective. Volumele publicate în SUA - "October, eight o'clock, On Clowns: The Dictator and the Artist", "Compulsory Happiness", "The Black Envelope", "The Hooligan's Return"-  au figurat în selecţia celor mai importante apariţii editoriale din The New York Times.  Scriitorului i s-au decernat, în 1992, Bursa Guggenheim şi prestigiosul premiu MacArthur, cunoscut ca "Nobelul american".

În 1993, Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei "Literary Lion" a instituţiei. În 2002, lui Norman Manea i s-a atribuit premiul internaţional de literatură Nonino pentru Opera omnia, iar în 2006, premiul Médicis Étranger, pentru volumul "Întoarcerea huliganului". Tot în 2006, scriitorul a fost distins cu Meritul Cultural în grad de Comandor de către preşedintele României, a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin şi în juriul internaţional al premiului Nonino.

În România, i-au apărut, după 1989, trei volume la editura Apostrof ("Octombrie, ora opt, povestiri" şi "Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul", eseuri, în 1997; "Fericirea obligatorie", nuvele, 1999), două volume de interviuri la editura Hassefer ("Casa melcului", 1999, şi "Textul nomad", 2006) şi ediţia revăzută a romanului "Plicul negru" (Fundaţia Culturală Română, 1996, şi editura Cartea Românească, 2003). Supravieţuitor

În 2008, editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Cu această ocazie, autorul a făcut o a doua vizită în România, după emigrarea sa, în 1986. Atunci  a vizitat Bucovina natală împreună cu scriitorul italian Antonio Tabucchi.

Născut în cartierul Burdujeni din Suceava, la 19 iulie 1936, Noman Manea este supravieţuitor al unui lagăr de concentrare din Transnistria, unde a fost deportat împreună cu familia sa. Întors în ţară în 1945, Manea a lucrat ca inginer hidrotehnician, până în 1974, când a renunţat la profesie pentru a se dedica carierei de scriitor.

Din 1986 locuieşte în Statele Unite, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai mari scriitori români în exil, dar şi unul dintre cei mai traduşi romaniceri români.