ARIPA SIMA. Un reportaj incognito arată că Partidul Pentru Patrie (PPP) s-a folosit de un tertip pentru a fi singurul partid legionar din România: la înfiinţare, a spus că reprezintă rezistenţa anticomunistă.

PPP se descrie drept un partid "înfiinţat în 1993 de un grup de vechi cadre ale Mişcării Legionare, luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă şi foşti deţinuţi politici". Însă nicăieri nu se scrie negru pe alb că reprezintă naţionalismul extremist. De ce? Pentru că acesta este interzis prin lege. O ordonanţă de urgenţă din 2002 reglementează "interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii".

Însă o scurtă vizită la sediul PPP este de ajuns pentru a stabili adevăratele coordonate pe care se situează partidul. "Noi reprezentăm Mişcarea Legionară", spune clar secretarul Florin Dobrescu în timpul unei întâlniri a "camarazilor", aşa cum îşi spun între ei. Întâlnirile au loc, de regulă, joi seara la ora 19. Sediul se află în strada Veseliei, din cartierul Ferentari.

Fetiţele de la masa legionarilor

La intrare în sediu stă un drapel al României, o siglă cu numele Partidului, dar nicăieri la vedere nu găsesc un indiciu clar că am de-a face cu o grupare legionară. Reuşesc să intru alături de doi membri, iar cei prezenţi deja în sală trebuie să mă fi considerat un apropiat al celor doi.

În sala de întâlnire, imagini ale lui Corneliu Zelea-Codreanu şi ale lui Horia Sima sunt peste tot. 17 persoane stau în jurul unei mese lungi din lemn, acoperite cu o faţă de masă verde închis. 15 dintre aceştia sunt tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Este chiar şi o tânără de vreo 25 de ani, care poartă un tricou inscripţionat "Mândru că sunt român".

Pe lângă camarazi, la masă stau şi două fetiţe aflate cam la vârsta grădiniţei. În jurul lor se spun istorii despre asasinate istorice, se discută despre viitorul mişcării legionare în România, se pregăteşte o vizită la Madrid. Ca într-un film absurd, ele desenează.

Nu toţi au loc la masă, aşa că unii stau pe scaunele din "linia a doua", de lângă perete. Se discută despre oportunitatea înfiinţării unui Partid Naţionalist, care să fie susţinut atât de Partidul Pentru Patrie, cât şi de organizaţia Noua Dreaptă. Din discuţie, se pare că Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte, este de acord cu proiectul, în timp ce Florin Dobrescu ezită încă să se pronunţe. Ionescu nu este prezent la adunare, dar şi-a trimis câţiva reprezentanţi. Partidul care continuă tradiţia lui Sima

În dreapta mea stă o persoană pe nume Relu. Într-o imagine postată pe site-ul de socializare Facebook, Relu şi alţi camarazi, aflaţi la Tâncăbeşti (locul în care a fost ucis Corneliu Zelea-Codreanu, în 1938), au efectuat salutul legionar. La această întâlnire se află cel puţin cinci dintre cei care apar în fotografie. Ei sunt o parte a grupului Gardul de Fier, un cuib legionar, simpatizant atât al Partidului Pentru Patrie, cât şi al Noii Drepte.

"În 1993, s-a încercat înfiinţarea Partidului «Totul pentru ţară». Nu s-a putut, deoarece era interzisă înfiinţarea unui partid cu doctrină legionară. Dar dorinţa lui Horia Sima a fost de a avea o grupare care să continue tradiţia legionară, iar astfel s-a format Pentru Patrie", spune mândru Florin Dobrescu. El adaugă că extrema dreaptă românească este una foarte divizată. "Ştiţi cu toţii ce s-a întâmplat la Tâncăbeşti, în urmă cu câţiva ani. Au venit cei de la "Acţiunea Română", şi, când au auzit numele lui Horia Sima, au început să huiduie", îşi aminteşte el, dar este întrerupt brusc de un martor la eveniment. "Mai rău ca ţiganii...", descrie acea situaţie jenantă un tânăr la costum, care stă în spatele meu. Toţi râd satisfacuţi de gluma colegului.

Din nivelul discuţiei lor, este destul de clar că sunt fie studenţi, fie persoane care au avut parte de educaţie avansată. Toţi respectă însă strict ierarhiile. Spre exemplu, Dobrescu nu este întrerupt niciodată. La întâlnire este prezent şi Gheorghe Grecu, 98 de ani. Acesta s-a înscris în mişcarea legionară încă de la începuturile acesteia. S-a ocupat de organizarea "frăţiilor de cruce", a cuiburilor legionare din structura Gărzii. A făcut parte din Consiliul de Onoare al Gărzii care l-a judecat şi declarat trădător pe Mihai Stelescu, un legionar acuzat că ar fi vrut să-l elimine pe Codreanu. El este organizatorul unei misterioase vizite la Madrid, pe care cei de la Pentru Patrie o pregătesc în viitorul apropiat. ARIPA CODREANU

Nepotul lui Corneliu Zelea-Codreanu poartă numele celebrilor autori ai asasinatului lui I.G. Duca, din 1933, Nicadorii. El face parte din Senatul legionar, coordonează cuiburi, dar nu are un partid Nu departe de Circul de Stat din Bucureşti, într-o zonă de case rămase din Bucureştiul interbelic, se află Strada Mărgăritarelor. Cele mai multe dintre garduri lasă să se vadă petecele de verdeaţă din curţi. Însă unul închide vizual grădina, printr-o poartă de tablă de un verde crud. Apăsăm pe butonul soneriei, iar un câine îşi strecoară botul pe sub gard, lasând să i se vadă colţii.

Când intrăm, câinele nu pare deloc fioros, iar colţii ce ne ameninţau sunt, de fapt, tot timpul la vedere. Maidanezul alb-maroniu linge întruna mâinile vizitatorilor şi nu scoate niciun lătrat. Casa, ascunsă sub un dud, are pereţii crăpaţi. Aspectul posomorât al construcţiei este însă salvat de verdele legionar, care e peste tot. În prima dintre odăi e gresie, în a doua duşumea. Ambele sunt verzi. Afişe verzi sunt peste tot, până şi scaunele pe care stăm sunt verzi.

Gluma cu sânge de minoritar

Nicador Zelea Codreanu, nepotul Căpitanului, are ochii de un albastru deschis şi pare a nu avea gene şi sprâncene. Dacă te uiţi mai atent, le vei observa. Sunt doar foarte deschise la culoare. Este un bărbat masiv fără a fi gras şi, deşi are 75 de ani, roşeaţa din pomeţi răsare la răstimpuri. Cu toate că pare oarecum spân, nu are faţă de om dur. După figură, e la fel de extremist de dreapta cum câinele care ne linge mâinile neîncetat e un câine de luptă.

Dar impresia se schimbă când începe discuţia. Flacăra dintr-un şemineu electric încearcă să alunge frigul dintr-o cameră care îţi dă impresia că nu a fost niciodată călduroasă. Aşa că Nicador încearcă să ne încălzească cu o glumă. "Ştiţi ce e în sticla asta", întreabă el, în timp ce între degete îi atârnă o sticlă de suc de roşii. "E sânge de minoritar: până aici evreu, până aici maghiar", continuă el, sfârşind "bancul" într-un râs cu poftă.

Roşeaţa de care vorbeam devine evidentă când atingem subiectul "evreii din România". Se aprinde, gesticulează şi agită în mână un set de chei de automobil. Butoanele de la alarmă sunt verzi. Urmează un discurs despre criminalii unui popor, despre sute de mii de evrei băgaţi pe gât României în trei tranşe, despre "capetele plecate ale românilor în faţa evreilor care conduc lumea".

Nicador, nume de crimă

Omul pe care am încercat să-l descriem mai sus este fiul lui Horia Zelea Codreanu, frate al Căpitanului. S-a născut la 27 septembrie 1935 şi este mândru de prenumele Nicador. Cu doi ani înainte ca Nicador să se nască, preşedintele Consiliului de Miniştri, I.G. Duca, era asasinat în Gara Sinaia, de un grup format din Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace. Grupul a rămas în istorie drept "Nicadorii", cuvânt compus din primele silabe din prenumele fiecăruia dintre asasini.

"«Părinţii» mi-au spus Nicador pentru că au fost impresionaţi de gestul celor trei. Constantinescu, Caranica şi Belimace nu au ucis şi au fugit, ci şi-au asumat răspunderea", spune acum, ridicând degetul pentru a întâri spusele, nepotul fondatorului Legiunii "Arhanghelul Mihail". Atât pentru numele de familie, cât şi pentru prenume, şi-a luat bobârnace de la regimul comunist.

"Eram un paria"

Tatăl Horia "cutreiera munţii cântând cântece legionare", dar a murit în 1941. Nicador a fost crescut de mamă, în cartierul Tei din Bucureşti. Anul 1947, când numele oficial al statului român devenea Republica Populară Română, l-a prins pe fiul de legionar în şcoala generală. Avea 12 ani şi, orfan de tată, s-a văzut nevoit să lucreze.

Între ‘44 şi '47, vânduse din casă pian, mobilă, ca să aibă ce mânca. Mai întâi a lucrat la descărcat vagoane în Gara Obor, apoi la cărat borduri. Când a ajuns la liceu, a fost dat afară din şcoală. "Eram un paria, eram ostracizat. 30.000 de elevi au fost excluşi din şcoli. Soră-mea a fost dată afară din facultatea de chimie, cealaltă soră din liceu, frate-miu din facultate", rememorează Nicador Zelea Codreanu.

Au urmat ani în care a fost rugbyist, căra saci la moara Assan, a fost şofer pe troleibuz şi autobuz, apoi a lucrat prin balastiere, apoi la Salvare. A fost dat afară de peste tot, de multe ori din cauza numelui. Deşi nu era legionar pe hârtie, a fost mereu cu sufletul.

"Mergeam cu unchiu-miu la peşte şi îmi povestea. Cum a murit tata, ce spunea Căpitanul...Nu aveam cum să nu fiu şi eu legionar", motivează el. După 1990, a făcut rost de bani, şi-a cumpărat un TIR şi a devenit propriul patron. A fost numit legionar în 2001, de unul dintre foştii apropiaţi ai Căpitanului. Înainte de întâlnire, ne-a spus că timpul îi e atent măsurat, ne-a averizat să nu întârziem. De ce? În fiecare zi, pe la 14:30, nepotul lui Corneliu Zelea-Codreanu merge să hrănească porumbeii care s-au aciuat în jurul sediului său. Ne lasă în grija Nicoletei Codrin, femeia care îl ajută să editeze publicaţia "Cuvânt legionar".

Asasinarea lui I.G. Duca

Pentru alegerile parlamentare din 1933, legionarii s-au pregătit cu un program violent antisemit şi antioccidental, astfel încât primul-ministru liberal I. G. Duca a scos Garda de Fier în afara legii. Legionarii au ripostat, iar în decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, Duca a fost asasinat de trei legionari. Arestaţi imediat, Nicadorii au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Cu toţii au fost ucişi, împreună cu Codreanu, în noiembrie 1938, în timp ce erau transportaţi la închisoarea Jilava, din ordinul regelui Carol al II-lea.

FEMEIA-LEGIONAR

Cum să trăiesc eu cu un liber-schimbist?!" Roxana şi-a ales un pseudonim inspirat din Mişcare Legionară şi este singura femeie din cuiburile din aripa Codreanu constituite după Revoluţie.

Profesional, e inginer la o firmă din Bucureşti. Ideologic, este redactorul-şef al publicaţiei "Cuvânt Legionar", care apare lunar într-un tiraj de circa 4.000 de exmplare. "Nu ştie nimeni de la serviciu că sunt legionar", spune ea. Are ochii albaştri, dar sunt lentile. "Doar îmi place albastrul, nu suntem arieni", spune ea. Soţul este tot legionar, dar mai puţin implicat.

Pseudonimul de Nicoleta Codrin şi l-a ales inspirându-se de la Nicoleta Nicolescu, un nume de renume printre femeile-legionar din perioada interbelică şi de cine altul decât Corneliu Zelea Codreanu. Nu are copii, dar, dacă ar avea, spune că l-ar apropia de spiritul legionar. "Păi normal că aş vrea să fie legionar. Cum aş putea trăi în casă cu un liber-schimbist? Cum să trăiesc cu cineva care nu-mi împărtăşeşte orientările?", se indignează ea.

Din cuibul "Vestitorii"

A fost numită legionar tot în 2001, alături de Nicador Zelea Codreanu. Când este atins subiectul sensibil al evreilor, o venă din partea stângă a gâtului i se umflă vizibil. Pupilele albastre se mişcă rapid în orbite, iar gura se deschide larg, pentru a exprima întreaga ei ură pentru această comunitate: "E un proverb. Se spune că omul deştept învaţă din greşelile sale. Cel inteligent învaţă din cele ale altora. Dacă nu am putut să ne ferim de ei, învăţând din greşeliele egiptenilor, englezilor sau portughezilor, măcar să fim deştepţi şi să învăţăm din greşelile noastre".

Face parte dintr-un cuib numit "Vestitorii". În aripa Codreanu sunt câteva astfel de cuiburi. Nicoleta Codrin şi Nicador Zelea Codreanu se feresc să spună câte, dar pot preciza că mişcarea este foarte mică, mult mai mică decât şi-ar dori-o. Un cuib numără între trei şi 13 membri. Pentru a deveni legionar, un aspirant urmează trei ani de iniţiere. Ritualul de numire a unui legionar este identic cu cel din perioada interbelic, descris în "Cărticica şefului de cuib".

CONTINUITATE. Nicador Zelea Codreanu este nepotul celui care a pus bazele mişcării legionare din România FOTO: VLAD STĂNESCU

ISTORIC

Mişcarea legionară, după 1989

Andreea Dogar

În prezent, în România există mai multe organizaţii de inspiraţie legionară: în timp ce la unele au aderat mii de tineri, altele sunt obscure şi s-au coagulat în jurul unei reviste sau în jurul bibliotecii personale a liderului. În plus, toate grupările susţin că ele sunt adevăratele continuatoare ale mişcării legionare din perioada interbelică.

După 1989, fenomenul neolegionar nu a fost unul unitar, consideră politologul Cristian Pîrvulescu. "În primul rând, elitele legionare au fost în mare măsură anihilate sau de regele Carol al II-lea, sau de Antonescu după rebeliune. Deci nu putea să fie cineva care să fie adevăratul continuator. Pe de altă parte, nici legionarii nu au avut, istoric, o relaţie foarte bună", spune Pîrvulescu, şi aminteşte de legionarul Mihai Stelescu, acuzat de trădare şi ucis de foştii camarazi.

"Legiunea şi-a transmis tradiţiile în plin comunism" După 1989, Horia Sima, succesorul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea mişcării, a fost contestat de mulţi neolegionari pentru că ar fi distrus moştenirea lui Codreanu, în timp ce alţii spun că Sima nu i-a uitat niciodată pe camarazii rămaşi în ţară şi că a încercat să refacă mişcarea după 1989. Ideile legionare s-au transmis, mai degrabă, la nivel micro: "Legiunea a avut o diversitate de organizare la nivel local şi şi-a trasnmis tradiţiile şi în plin comunism. Eu am avut studenţi legionari care erau din familii de legionari, venite din zone puternic legionarizate, din Bucovina, din Banat", arată Pîrvulescu.

Politologul a identificat câteva trăsături ce caracterizează mişcările neolegionare: "Avem două lucruri diferite care atunci când se intersectează dau naştere extremismului politic. Pe de o parte, naţionalismul, care este cultivat încă din perioada regimului ceauşist, pe de altă parte ortodoxismul. Când cele două se întâlnesc, avem de-a face cu fenomenele neolegionare". "O atitudine antiromă virulentă" Multe dintre temele populare printre legionarii din anii ‘30-‘40 au fost preluate şi de tinerii de astăzi: se duc la mănăstiri ca să ajute călugării la muncă, ajută oamenii săraci de la ţară (pe cei afectaţi de inundaţii, de pildă), organizează tabere "naţionaliste de educaţie" sau acţiuni de curăţenie în diferite zone din ţară (pădurea Cernica, barajul Vidraru).

Lupta împotriva minorităţilor sexuale, rolul tradiţional al femeii în familie şi atitudinea antiromă sunt alte trăsături ale fenomenului. "Este un antisemitism bine controlat, pentru că aşa e de bon ton, dar cu o atitudine antiromă virulentă", spune Pîrvulescu.

"Eşecul unui sistem de educaţie democratică"

O altă temă este anticomunismul. Partidul pentru Patrie, spre exemplu, susţine că este format, după 1990, de oameni care au făcut parte din rezistenţa anticomunistă: "PP este singura forţă politică ce continuă în mod legitim spiritul Rezistenţei Naţionale Anticomuniste", se precizează în doctrina partidului.

Preşedintele Pro Democraţia pune răspândirea acestor grupări de extremă dreapta pe seama "eşecului unui sistem de educaţie democratică". "Contextul actual, de criză, nu face decât să favorizeze asemenea tendinţe. Dacă mişcarea se perpetuează şi creşte, evident că trebuie să ne punem serioase semne de întrebare, cu toţii", completează el.