Fotbalul nu mai e doar despre o minge după care aleargă 22 de tipi în pantaloni scurţi. Şi nici doar despre drepturi TV şi calupuri publicitare.
Fotbalul, ca mai toate activităţile cât de cât relevante, reflectă un stil de viaţă. În copilărie, băteam mingea lângă bloc convinşi că nimic nu e mai important. Nu mimam, nu trăgeam de timp. Trăiam din plin meciul acela, viaţa dintre cele patru pietroaie care marcau porţile, şi nu ne dădeam opriţi decât când se făcea întuneric şi nu mai vedeam mingea de treişpe.
Ceva mă face să cred că şi fotbaliştii români făceau la fel în copilărie - cu mult mai mult talent, fireşte. Dar, la un moment dat, fotbaliş tilor români li se întâmplă ceva care îi face să joace în meciuri importante de parcă tocmai treceau pe acolo (dar aveau altă treabă).
Să alergi după o minge, dacă ăsta ţi-e jobul, nu s-o contempli tâmp, nu ţine de cât de mare ţi-e leafa, ci doar de stilul de viaţă în doru' lelii, atât de obişnuit în viaţa de zi cu zi a românilor, de nici nu-l mai vezi, dar atât de vizibil între coperţile Uefa Champions League.
Recomandările noastre
