SERIAL EVZ. În episodul de astăzi, citiţi un interviu cu un chirurg român care provine dintr-o familie de doctori persecutată în perioada comunistă. Medicul profesează la un ambulatoriu din Roma.

Cu un pumn de dolari, o soţie însărcinată şi o vie dorinţă de ducă, Petre Mihai Băleanu (48 de ani) a părăsit România în septembrie 1990. A dorit să ajungă în SUA, dar a trebuit să se declare mulţumit cu Italia. Aici şi-a reluat studiile medicale, a spălat paturi şi paralitici, a pus sonde şi a făcut clisme, iar, în final, când i-a fost recunoscut titlul de doctor, trăgând linie, a putut spune că şi-a făcut o carieră în Peninsulă. Astăzi, profesează la un respectat centru de chirurgie a piciorului din Roma.

EVZ: Cât de complicat a fost să plecaţi din ţară? Petre Mihai Băleanu: Am plecat cu paşaportul turistic. Aveam 28 de ani. Era septembrie 1990. Mă căsătorisem de nouă luni, iar nevasta mea era însărcinată în luna a doua. Căram fiecare câte două valize, iar în buzunare aveam 600 de dolari şi-un bilet cu adresa unei cu noştinţe din Italia. Hotărâserăm să părăsim ţara cu mult înainte, încă din vremea lui Cea uşescu.

De ce? Sub regimul comunist, familia mea a avut foarte multe de îndurat. Bunicul meu, Ştefan Pricoiu Pricunda - chirurg în Târgovişte - a fost arestat în 1957 şi condamnat la 11 ani de închisoare pentru acuzaţii false de legionarism. Fusese ofiţer medic al Armatei Române, decorat pentru merite deosebite şi, pentru că le luase apărarea muncitorilor de la UPET Târgovişte, i s-a înscenat un proces politic. A ispăşit 7 ani de detenţie la Aiud, timp în care fiica lui (mama mea) a fost dată afară de la Facultatea de Medicină, ca descendentă a unei familii "burgheze"...

Mulţi ani după aceea, când sora mea - absolventă de Medicină - a vrut să se căsătorească cu un cetăţean american, coleg de-al ei de grupă, a trebuit să aştepte patru ani ca să i se aprobe cererea. Presiunile pe care Securitatea le-a făcut asupra noastră în acei ani au fost de nedescris. Atmosfera în care am crescut, aşadar, nu era cea mai frumoasă posibilă.

Cât de "burgheză" era familia dumneavoastră? Bunica mea maternă provenea dintr-o familie bogată - proprietari de terenuri, păduri şi joagăre. Tatăl ei decedase de "inimă rea" după ce fusese expropriat. Mama mea a copilărit, alături de fraţii ei, într-un apartament cu dependinţele comune, dintr-un bloc situat în centrul oraşului Târgovişte, imobil care, în prealabil, le aparţinuse în întregime...

Ce-aţi făcut când aţi pus piciorul în Italia? Iniţial, traiul meu aici a fost posibil cu permis de şedere "în aşteptarea statutului de imigrant al altei ţări" - aşa se numea. Cerusem să emigrez în SUA, prin International Rescue Commettee: voiam să ajung la sora mea, care se afla deja acolo. Din păcate, în septembrie 1990, românii nu mai reprezentau o sursă de propagan dă anticomunistă pentru Washington, aşa că solicitarea mi-a fost respinsă. Ca să pot rămâne în Italia, am decis să renunţ la cetăţenia română şi să cer statutul de "apatrid" de la guvernul italian, cerere care mi-a fost aprobată.

Aţi recuperat, măcar în parte, averea expropriată bunicilor dumneavoastră? Intenţioneză cineva din familia dumneavoastră să revină în ţară? De recuperarea proprietăţilor naţionalizate bunicilor mei s-a ocupat mama. Fiind, în ultimii ani, rezidentă în SUA, a avut mari dificultăţi în a se dedica acestui scop, atât din cauza distanţei, cât şi din cauza vârstei. Eu revin din când în când în ţară. Peste 8 ani, jumătate din viaţa mea va fi fost trăită în Italia. Chiar dacă sunt cetăţean italian, mă simt român. Maturitatea profesională am dobândit-o în Italia. Şcoala, în România.

ÎN FAMILIE. Alături de părinţi şi de soră, în Lancaster, Pennsylvania, SUA "O altă diferenţă este că medicul italian nu cere şi nu acceptă bani pentru serviciile pe care le desfăşoară în cadrul structurii publice." PETRE MIHAI BĂLEANU, chirurg român emigrat în Italia

SĂNĂTATEA DIN PENINSULĂ

Posturile se ocupă înainte de concurs

V-a tentat vreodată sau aţi fost nevoit să adoptaţi altă meserie? Nu m-a tentat niciodată să fac altceva în viaţă. Ajuns în Italia, a trebuit să-mi suflec mânecile şi să fac muncă de infirmier şi de asistent. Am lucrat ca asistent medical şi ca asistent-şef de sală operatoare. Am spălat bolnavii la fund, le-am făcut clisme, perfuzii, recoltări, catetere, am schimbat paturile - cam tot ce vă închipuţi că se face în domeniul medical. Asta m-a ajutat să înţeleg importanţa fiecărui om din acest domeniu.

În acelaşi timp, învăţam şi pentru recunoaşterea diplomei de medic. Am obţinut diploma de medic chirurg la facultatea din Chieti-Pescara. Începând cu 1992 am colaborat cu Paolo Ronconi, ortoped faimos pentru chirurgia piciorului, care mi-a devenit maestru.

Alături de alţi colegi, sunt fondatorul AMSI (Asociaţia Medicilor Străini din Italia) unde ocup funcţia de secretar.

Care ar fi, în mare, problemele comune ale sistemelor medicale din Italia şi din România? Prin ce e sistemul sanitar din Italia mai avansat decât cel românesc? Nu am avut ocazia să lucrez în cadrul serviciului sanitar public. Ştiu, de pildă, că unele posturi sunt "ocupate de marţi, chiar dacă examenul de concurs se ţine joi", ca să-l parafrazez pe Toma Caragiu. Dar nivelul de corupţie este in comparabil mai mic şi mai atent camuflat în Italia decât în România, iar controalele autorităţilor statului sunt mult mai riguroase.

Pe de altă parte, în Italia, în spitalul de stat, pacientul nu-şi poate alege medicul decât în forma "intramoenia", care înseamnă activitate privată a medicului, după terminarea programului în cadrul aceleiaşi structuri de sănătate publică. O altă diferenţă este că medicul italian nu cere şi nu acceptă bani pentru serviciile pe care le desfăşoară în cadrul structurii publice. Adică nu faci bani privaţi cu bunurile colectivităţii. CARIERĂ La consemnarea titlului de Master în chirurgia Piciorului, în 2008, la Universitatea Campus Bio-Medico din Roma  Prin ce servicii se distinge ambulatoriul la care profesaţi? Facem tratamente cu tehnicile chirurgicale cele mai avansate, inclusiv artroscopie, radiofrecvenţă, factori de creştere autologi piastrinici etc. Majoritatea cazurilor se referă la patologia antepiciorului, cu deformări ale degetelor, patologia tendoanelor, piciorul plat (de la copilul mic, la adult) etc. Asta înseamnă deformităţi dobândite sau congenitale, boli degenerative osteoarticulare, sechele post-traumatice etc. Suntem căutaţi de pacienţi din toată Italia, fie pentru că ne recomandă alţi medici, fie pentru că bolnavii află de noi din auzite. Suntem o structură privată, deci nu avem convenţie cu serviciul sanitar naţional. Operaţiile cele mai frecvente sunt pentru monturi, degete în ciocan, Neuromul Morton. Statistic vorbind, 75% dintre pacienţii noştri sunt femei.  Ca medic, cum percepeţi lobbyul pe care marii producători sau distribuitori de medicamente îl fac produselor farmaceutice în Italia? Cred că nu mai e un secret pentru nimeni faptul că marile companii farmaceutice fac din boală un business. Învârt foarte mulţi bani şi se sprijină pe faptul că, la disperare, omul face orice sacrificiu pentru a continua să trăiască, el sau membrii familiei sale. Peste tot unde se învârt bani mulţi, se învârt şi oameni politici mulţi... POLITICĂ "Povestea răului care vine de la imigranţi este veche" Privind Italia prin intermediul buletinelor de ştiri, s-ar spune că cea mai mare problemă a acestei ţări o reprezintă valurile de imigranţi cu care se confruntă. Sunteţi de acord? Povestea răului care vine de la imigranţi este veche. În momentele de criză, politicienii de la putere îi aruncă electoratului praf în ochi. Oricum, Italia nu este nici pe departe cea mai xenofobă ţară din lume. Dimpotrivă. Cine vine să muncească, ştie să muncească şi respectă legile ţării nu are probleme. Nu-ţi părăseşti ţara natală dacă nu ştii să faci nimic. La început, îţi pare rău după ce ai lăsat în urmă şi, dacă nu eşti dispus să lupţi ca să-ţi construieşti o viaţă şi o carieră profesională în ţara adoptivă, e puţin probabil să-ţi meargă bine. Aţi afirmat într-un articol din publicaţia "Ora României" că aţi hotărât să părăsiţi România considerând că noul regim v-ar fi limitat libertatea. Astăzi, un italian e mai liber decât un român? Sunt convins că libertatea este mai bine înţeleasă de poporul italian decât de cel român. Anumite lucruri se învaţă şi se maturizează cu timpul. Chiar dacă politicienii italieni ar putea fi autorii manualelor după care cei români să înveţe să ducă lumea de nas, clasa politică din Italia este mult mai rafinată. Colegii dumneavoastră medici sunt interesaţi de viaţa politică din Italia? Cum e văzut controversatul premier Silvio Berlusconi în breasla dumneavoastră? Nu am idee. Mulţi îl apreciază pe Berlusconi. A ajuns acolo unde este fiind ales de o majoritate. Uneori, o parte din cei care au votat nu mai recunosc ce au votat. Asta este peste tot, nu? 600 de dolari au fost toţi banii pe care medicul Petre Mihai Băleanu îi avea la el când a părăsit România CARTE DE VIZITĂ Petre Mihai Băleanu

• Născut în 1962
• Studii: Facultatea de Medicină, Bucureşti; Facultatea de Medicină, Chieti-Pescara; Bursă "Barbara Falleta Fellowship in Foot and Ankle surgery", Miami, SUA; Master Bienal de Gradul doi la Universitatea Campus Bio-Medico, Roma
• Activitate: 1992-prezent chirurg la "Foot Medical Hospital" din Roma.

Episodul 1:

• "Toţi îl avem pe Berlusconi înăuntrul nostru"