Când am scris în iulie anul acesta că în toamnă se va încerca a doua suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, mulţi mi-au zis că sunt diliu.

Am fost acuzat, mai voalat sau pe faţă, că m-am vândut Cotrocenilor, că am schimbat tabara. "Bine că eşti tu deştept şi nu mai ştiţi ce să inventaţi ca să-i faceţi pe plac Marinarului", sunau multe comentarii. Analiza mea a plecat de la un lucru simplu, banal. Citesc aproape toată presa din România şi cunosc valoarea articolelor, după 20 de ani de presă, imediat după semnătură.

Astă-vară, Floriana Jucan a pus mâna pe un document intern realizat de specialiştii opoziţiei, în care se vorbea negru pe alb despre suspendarea lui Traian Băsescu. Nimeni nu i-a dat atunci crezare, poate cu excepţia mea, deşi dezvăluirile făcute de această jurnalistă - cunoscută pentru relaţiile ei - s-au confirmat până în prezent. "Criza economică favorizează un astfel de plan. Măsurile de austeritate anunţate de guvernul Boc şi de Băsescu au inflamat populaţia şi au distrus major credibilitatea acestora. PDL e sub 20%, PSD a ajuns în sondaje la 40%, iar PNL se apropie serios de 30%.

Majoritatea guvernamentală din parlament formată din PDL, UDMR şi UNPR se clatină. O parte din parlamentarii UNPR şi cei ai UDMR vor vota constant împotriva guvernului şi chiar vor trece în tabăra opoziţiei. Mulţi parlamentari nu sunt ministeriabili şi au ca obiectiv doar obţinerea unui mandat în parlament. Aceştia vor trece primii în barca opoziţiei, pentru a fi siguri de un nou mandat. Pe acest fond, se forţează obţinerea unei majorităţi parlamentare necesare suspendării, pentru această toamnă", susţine documentul.

Mosorul istoriei a început să se deruleze, iar ce s-a întâmplat este de acum cunoscut. Sorin Ovidiu Vîntu a anunţat că în trei luni trebuie să scăpăm de acest personaj nefast pentru România, iar Dan Voiculescu a elaborat chiar un calendar al suspendării.

E la mintea cocoşului că opoziţia încearcă să-l suspende pe Traian Băsescu, la fel ca şi "mogulii", fiecare din alte motive. Unii pentru a pune mâna pe putere, alţii pentru a scăpa de problemele în justiţie pe care i le atribuie tot locatarului de la Cotroceni. E firesc, aproape organic, să acţioneze aşa, nu-i nicio minune la mijloc sau cine ştie ce scenariu ocult.

Personal nu cred în suspendarea preşedintelui. Traian Băsescu a aflat despre această mişcare politică sau consilierii săi au intuit-o. Şi a acţionat ca atare, în stilul deja cunoscut. Asemenea "Dosarului Flota", Traian Băsescu se va victimiza, va întoarce lovitura ca un bumerang. Ajuns la o popularitate scăzută, din cauza crizei, dar şi a unui guvern care bâjbâie ca un orbete, Traian Băsescu are nevoie de ceva. De o acţiune, de o iniţiativă care să-l resursciteze. Se ştie doar că acţionează la maximum doar în situaţiile de criză!

Aşa-zisa suspendare nu-i poate aduce preşedintelui decât simpatie populară: "Uite, dom'le, în loc să se ocupe de criză, mogulii vor să-l dea jos". Mulţimea gândeşte întotdeauna altfel decât oamenii de stat şi politologii. O face simplu, în simboluri. E de aşteptat ca un nou val de oameni să revină la sentimente mai bune faţă de şeful statului.

Iată de ce nu cred în suspendarea preşedintelui. Iar corului de bocitoare, căruia i s-a alăturat şi premierul Emil Boc, nu face decât să-mi întărească această teorie.

În plus, ea este încă la nivel teoretic. Cine poate garanta că vor dezerta cei din UNPR, UDMR şi tocmai cei din PDL? Aceasta-i întrebarea, iar până acum parlamentarii partidului de guvernământ s-au arătat a fi solidari, cuminţi şi ascultători. În ciuda unor declaraţii pe surse ale opoziţiei, din PDL nu au mişcat în front decât Teo Trandafir şi Daniel Oajdea. E clar că PDL-ul încearcă să se victimizeze, să se prezinte în faţa opiniei publice ca un persecutat: "Noi muncim, iar opoziţia se ţine de lovituri de stat, de suspendări".

O scenă din politica dâmboviţeană: opoziţia se face că dă jos guvernul şi preşedintele, iar ei se prefac că le este frică!