Otzi, cunoscutul Om al Gheţurilor din Alpii italieni, deşi mort de mai bine de 5.000 de ani, continuă să îi surprindă pe cercetători. O nouă teorie a unor arheologi italieni arată că omul preistoric ar fi fost înmormântat în cadrul unei ceremonii în munţi, şi nu ucis la locul descoperirii.

Studiul condus de profesorul Luca Bondioli de la Muzeul Naţional de Preistorie şi Etnologie de la Roma a fost publicat la în numărul din septembrie al jurnalului Antiquity.

Deşi cauza morţii nu mai este disputată de oamenii de ştiinţă, fiind clar că Otzi a murit în urma unor răni grave în timpul unei lupte, arheologii italieni susţin că locul descoperirii nu ar fi scena unei crime, cum se credea până acum, ci mormântul său, unde el ar fi fost înhumat la câteva luni după deces.

În noul studiu, cercetătorii au realizat o hartă detaliată a poziţiilor ocupate în teren de artefactele care înconjurau mumia.

Această teorie a înmormântării ar putea răspunde la câteva întrebări. De exemplu, analiza sugerează că el a murit primăvara deoarece polenul plantelor care înfloresc în acea perioadă a fost descoperit în intestinul său. Pe de altă parte, polenul prelevat de cercetători din gheaţa din apropierea mumiei arată că trupul său a fost depozitat acolo la sfârşitul verii. Otzi, "un fel de căpetenie"

Din acest motiv, profesorul Bondioli crede că Otzi a fost cărat pe munte la câteva luni de la moartea sa. „Otzi trebuie să fi fost o persoană foarte importantă dacă a fost cărat pe munte la o astfel de altitudine pentru a fi înmormântat. Poate că era un fel de căptenie”, a declarat el pentru BBC.

“Omul a fost ucis în timpul unei lupte într-o zonă la nivelul mării, corpul său a fost apoi supravegheat într-un loc unde s-a mumificat, iar ulterior, după mai multe luni, el a fost înhumat pe munte”, a explicat pentru France Press şi Alessandro Vanzetti de la Universitatea din Roma, unul dintre specialiştii care a participat la cercetare.

El contrazice teoria potrivit căreia Otzi a fost ucis în timpul unei lupte în vale, după care el s-a refugiat în munţi, unde a şi murit din cauza rănilor. Italianul a precizat că rănile provocate de săgeţi erau prea grave pentru a-i fi permis acestuia să urce muntele până la gheţar.

Ipoteza înhumării lui Otzi pe munte este sprijinită, spune arheologul, şi de prezenţa a numeroase arme şi obiecte rituale lângă mumie, ceea ce îi face pe specilişti să creadă că era o persoană importantă în comunitatea din care făcea parte. "Dacă era o căpetenie, de ce nu i-au pus braţul sucit într-o poziţie naturală?"

Potrivit analizei ultimei mese a lui Otzi, moartea sa a survenit în luna aprilie. Însă urmele de polen luate de arheologi din gheaţa din jurul mumiei i-a făcut pe aceştia să creadă că a fost transportat în august sau în septembrie.

Potrivit cercetătorilor, zăpada ar fi împiedicat orice ascensiune pe gheţar în luna aprilie, motiv pentru care Otzi nu ar fi fost înhumat decât la sfârşitul verii pe vârful gheţarului, când zăpada s-ar fi topit.

Totuşi, alţi specialişti nu sunt convinşi. „Braţul stâng al cadavrului este într-o poziţie ciudată. Asta trebuie să se fi întâmplat la momentul morţii. Dacă Otzi era o căpetenie, de ce oamenii nu i-au pus braţul sucit într-o poziţie mai naturală?”, a remarcat pentru BBC profesorul Frank Ruehli de la Universitatea din Zurich, medicul care a realizat autopsia Omului Gheţurilor în anul 2001.

Astfel, poziţia nenaturală a trupului său (cu faţa în jos şi braţul stâng sucit peste piept), nu par să sugereze un ritual de înmormântare.

Un om preistoric bolnav de artrită, dar foarte mobil

Otzi, care a trăit în urmă cu 5.300 de ani, a fost descoperit în 1991 pe gheţarul Schnalstal din Alpii Otztal, lângă Hauslabjoch, la graniţa dintre Italia şi Austria, la 3.210 metri altitudine, de către un cuplu de alpinişti germani. Iniţial, el a fost preluat de autorităţile austriece, dar măsurătorile au demonstrat că mumia se afla pe teritoriul statului italian, la 92 de metri de graniţă.

De-a lungul timpului, mumia a fost o adevărată mină de aur pentru cercetători care i-au analizat în detaliu toate părţile corpului, de la conţinutul intestinelor până la dinţi. Astfel, prin intermediul lui Otzi – foarte bine conservat – ei au aflat o mulţime de informaţii despre europenii din ultima fază a Neoliticului (epoca nouă a pietrei).

Iniţial, s-a crezut că Otzi a murit din cauza unei furtuni pe timp de iarnă. Apoi s-a speculat că a fost victima unui ritual sacrificial. Însă analiza cu raze X şi autopsia din 2001 au arătat că Otzi avea o rană provocată de un vârf de săgeată în umărul său stâng.

Analize ulterioare au arătat că Omul gheţurilor avea vânătăi şi tăieturi pe mâini, încheieturi şi piept şi că suferise o traumă cerebrală în urma unei lovituri puternice la cap. Deocamdată, cercetătorii nu sunt siguri dacă trauma a fost provocată de o altă persoană care l-a lovit în cap sau dacă Otzi s-a lovit atunci când s-a prăbuşit.

Oamenii de ştiinţă au descoperit şi aspecte inedite. De pildă, Otzi suferea de artrită şi avea un parazit intestinal. Pe de altă parte, era foarte activ: analiza oaselor a indicat faptul că Otzi era foarte mobil şi că stilul său de viaţă includea plimbări lungi pe terenuri accidentate şi că trăia la o altitudine mare. Cum arăta Otzi?

La momentul morţii, Otzi avea aproximativ 1, 65 metri, cântărea 50 de kilograme şi avea în jur de 45 de ani. Analiza conţinutului intestinal a arătat că la ultimele două mese a mâncat rădăcini, fructe, cereale, carne de capră neagră şi de căprioară.

Purta o manta, o centură, o pereche de jambiere, un şort şi pantofi, făcute în principal din piele de la diferite animale. Pe cap avea un fel de căciulă din piele de urs, iar încălţările sale erau impermeabile şi largi, potrivite pentru plimbările lungi prin zăpadă. În ele a fost descoperit un strat de iarbă foarte fină, care îndeplinea funcţia modernelor şosete. Lângă mumie au fost descoperite şi un topor de cupru, un cuţit din silex şi o tolbă cu 14 săgeţi.

În prezent, trupul şi obiectele sale sunt expuse în Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud din Bolzano, Italia.