După ce Traian Băsescu i-a împrumutat braţul său de fier, Emil Boc s-a apucat să facă ordine în partid. "Orice demnitar care iese din limitele statutului va suporta rigorile acestuia", a anunţat Boc.
Totuşi, sunt liniştit. Nu cred că este vizat Radu Berceanu, deşi stă cel mai prost la cheltuirea fondurilor europene: POS Transport a absorbit fix 1,77% din alocaţia UE pentru perioada 2007-2010! Nu-mi vine să cred că ar fi în pericol Vasile Blaga, deşi acesta a declarat, într-o totală lipsă de solidaritate cu ceilalţi colegi din guvern: "Ministerul de Interne nu face reduceri". Sau poate o fi Adriean Videanu cel ameninţat? Oltchim, pentru care se luptă să primească ajutor de stat, tocmai a raportat pierderi- record de 177 de milioane de lei în primul semestru (acoperite prin şmecheria reevaluării unor active). Iar cele două companii-frankenstein create de Videanu în sectorul energetic au fost blocate - Slavă cerului! - în justiţie. Hai să lăsăm joaca.
Ştim de mult că intelectualul acela enervant, cu ochelari, care face pe deşteptul, Cristian Preda, i-a scos din minţi pe oamenii muncitori din fruntea PDL. La fel şi tipul cu bărbiţă, Sever Voinescu. Sau scriitoraşul, autor de scenarii de film şi piese de teatru, Radu F. Alexandru. În partid se vorbea încă din primăvară că ar trebui excluşi. Acum, că Băsescu a dat semnalul aşteptat, a sosit momentul ca khmerii portocalii să-şi ia revanşa asupra deviaţioniştilor.
Ar fi lichidat-o şi pe Monica Macovei, dar e nevoie de ea ca să stea în vitrină, imaginea vie a luptei PDL cu corupţii. Dar şi ea va fi pusă sub un clopot de sticlă, departe de deciziile importante.
Te-ar lua râsul când vezi cu cine vor Boc şi Băsescu să se răfuiască, dacă n-ar fi de plâns. Pe Mircea Gutău, primarul arestat pentru că a luat mită, nu cred că l-au exclus nici acum din partid. Este în continuare membră a PDL şi Teo Trandafir, deşi a votat împotriva guvernului. Boc şi Băsescu au însă dreptate din punct de vedere statutar: membrii PDL n-au voie să critice în public deciziile organismelor de conducere ale partidului.
Poţi să fii un ministru incompetent, poţi să ai procese de corupţie, poţi să participi la masacrarea Legii ANI, partidul nu se supără. Dar să te ferească cerul să ai păreri proprii, după ce partidul a decis!
Să ne amintim de celebra tentativă de înlocuire a lui Geoană de la conducerea Senatului. O iniţiativă complet imbecilă a liderului PDL din Senat, Mircea Igaş, pe care şi-a asumat-o şi conducerea centrală. Şi, după câteva săptămâni de lupte sterile, timp în care a fost blocată întreaga activitate de legiferare, PDL s-a retras cu coada între picioare. Atunci au existat oameni raţionali, printre care Raluca Turcan, care au anticipat eşecul. Ce ar fi trebuit să facă partidul? Să o pedepsească pe această Casandra sau pe netotul care i-a băgat în bucluc?
Să ne uităm şi peste o altă decizie memorabilă a PDL: boicotarea Antenei 3 şi a Realităţii. La ce bun? Poate că a ajutat PDL să mai piardă un procent, două, dar ce mai contează la un minus de 20% în sondaje. Şi această hotărâre, luată cu multă pasiune şi puţină minte, a fost contestată de unii membri ai PDL, spre marea enervare a bonzilor care conduc.
Dacă PDL ar fi fost un partid serios, preocupat de guvernare şi nu de răfuieli, ar fi analizat luni seara, timp de şase ore, ultimele documente ale Consiliului Fiscal, care arată că bugetul României este un amestec de amatorism şi cinism. De exemplu, bugetul destinat pensiilor a fost construit în ipoteza că, în 2010, vor fi 4,69 milioane de pensionari, cu o pensie medie de 701,2 lei. Or, în 2009, erau deja 4,74 milioane de pensionari, cu o pensie medie de 734 de lei. Cum o fi plănuit guvernul Boc să aibă, în 2010, mai puţini pensionari? Poate doar dacă se gândea să aplice scenariul din "Boomsday", satira scriitorului Cristopher Buckley: să ofere o primă celor care se sinucid până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Să nu ne mire că, în plină prăbuşire în sondaje şi cu o economie care nu-şi mai revine, liderii PDL sunt puşi pe răzbunări împotriva propriilor "tovarăşi de drum". În aprilie 1945, când ruşii şi americanii se apropiau din toate părţile, preocuparea majoră a liderilor nazişti era să-i lichideze pe toţi autorii complotului din 20 iulie împotriva lui Hitler.
Recomandările noastre
