Dacă angajatorul nu vă permite să plecaţi în vacanţă, îi puteţi cere reportarea zilelor libere în anul următor, îl puteţi da în judecată sau pe mâna inspectorilor de muncă.
Într-o perioadă de recesiune, când cei mai mulţi patroni au renunţat la un număr mare de angajaţi, un concediu de 15 zile legate, aşa cum prevede legea, poate fi imposibil.
Fie că şefii le-au cerut să renunţe la vacanţă anul acesta, fie că au renunţat chiar ei să mai revendice zilele libere plătite, stipulate în Codul Muncii, cunoscând situaţia dificilă de la locul de muncă, angajaţii riscă însă să se aleagă cu boli profesionale pe termen lung.
În plus, nu vor mai fi la fel de productivi. Prin urmare, această practică nu este avantajoasă nici pentru patron, nici pentru salariat, susţin specialiştii.
Potrivit acestora, angajaţii cărora li se refuză vacanţa au la îndemână mai multe soluţii: acceptă să-şi ia zilele libere rămase în anul următor, îşi reclamă angajatorul la Inspecţia Muncii, îl dau în judecată sau, dacă vor să plece în vacanţă cu orice preţ, pot chiar să-şi dea demisia şi să ceară banii pentru concediul neefectuat.
Programări pe hârtie
Concret, legea prevede că zilele libere pentru odihna salariatului se iau, majoritatea, legate, după ce fiecare dintre angajaţi s-a înscris pe o listă cu un an înainte.
"În realitate, aceste programări nu se fac din timp şi nici nu se iau cele 15 zile legate. Aşa că, de multe ori, dacă apare o situaţie dificilă în companie, unii angajaţi nu mai apucă să-şi ia concediu", susţine vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), Ovidiu Jurca, jurist de profesie.
"În acest caz, zilele de concediu de odihnă plătite, care nu au fost luate, trebuie reportate şi pot fi acordate până la sfârşitul anului următor. În cazul în care acest lucru nu e posibil, firma dă faliment între timp sau angajatul îşi găseşte alt loc de muncă, angajatorul este obligat să-i restituie salariatului banii aferenţi zilelor de concediu neefectuate. Ideea este că, atunci când salariatul pleacă din companie, dacă are zile de concediu restante, trebuie să primească banii pe ele", subliniază Jurca.
Atac în instanţă
Teoretic, din punct de vedere legal, obligaţia angajatorului de a acorda zile libere plătite nu poate fi schimbată într-una de plată a unor despăgubiri, cu excepţia cazului în care contractul individual de muncă încetează, susţin specialiştii de la avocatnet.ro. În practică însă, se mai acordă şi compensări băneşti, dacă nu există altă soluţie.
Oricum, în cazul în care patronul îi acordă mai puţine zile libere decât prevede legea sau îi refuză concediul, angajatul poate apela la instanţă, însă nu mai târziu de trei ani de la data la care ar fi trebuit să beneficieze de acest drept.
Ca atare, juriştii le recomandă salariaţilor şi patronilor să ţină evidenţa programărilor şi a cererilor de concediu pentru a nu avea probleme în cazul unui proces. Însă, mai susţin aceştia, practica instanţelor se orientează mai degrabă către limitarea compensării în bani a concediului dacă încetează contractul de muncă.
Vicepreşedintele BNS vine şi cu alte soluţii în cazul în care angajatorul nu vrea să acorde concediul plătit. Potrivit acestuia, angajatul are două variante de a-şi obţine drepturile, dar trebuie să existe o cerere de concediu înregistrată, ca dovadă a neacordării zilelor libere.
"Prima variantă este cea «soft», în care salariatul poate cere reportarea zilelor neefectuate în anul următor şi va putea impune propriile condiţii privind împărţirea concediului. A doua variantă, cea «hard», presupune ca salariatul să meargă la Inspecţia Muncii şi să reclame că angajatorul refuză să-i acorde concediu. Dovada va fi cererea depusă şi înregistrată la firma angajatoare", explică Ovidiu Jurca.
Sănătate pusă pe roate
Însă lipsa concediului poate avea efecte negative pe termen lung, din punct de vedere medical.
"Nu e corect şi nici sănătos ca un angajat să renunţe la concediul său, chiar dacă volumul de muncă e foarte mare sau apar alte motive. Sunt oameni care nu-şi iau concediu ani la rând, însă asta se va traduce în boli profesionale. Orice angajat are nevoie de refacere psihică, şi de aceea nici instanţele, nici sindicatele nu încurajează munca fără concediu, pentru că duce la epuizare fizică şi psihică", mai arată Jurca.
În plus, spune el, angajatorul pierde mai mult dacă angajaţii nu se odihnesc: "Scade productivitatea şi se pot pot acutiza afecţiuni, ajungându-se la pierderea ca pacităţii temporare de muncă şi, implicit, la concedii medicale".
"CA LA CARTE"
Vacanţa minimă durează 15 zile lucrătoare
Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional stipulează că angajaţii ar trebui să-şi stabilească perioadele de concediu de odihnă chiar înainte cu un an.
Asta, pentru a respecta un calendar echilibrat şi a nu afecta activitatea companiei. "În funcţie de numărul de zile lucrate, fiecare angajat are dreptul la un număr de zile libere, însă nu mai puţin de 21 pe an.
Legea spune că trebuie luată o fracţiune minimă de 15 zile lucrătoare, ca şi concediu de refacere, iar restul de şase zile pot fi luate pe bucăţi, dacă ai nevoie de o zi pentru a-ţi rezolva o problemă personală în timpul săptămânii, de exemplu", explică vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS) Ovidiu Jurca.
De asemenea, "salariaţii cu copii de vârstă şcolară ar trebui să aibă prioritate la concediu în perioada de vară, când este vacanţă şi trebuie să stea cu cei mici", conchide acesta.
"Orice angajat are nevoie de refacere şi, de aceea, nici instanţele, nici sindicatele nu încurajează munca fără concediu, pentru că duce la epuizare fizică şi psihică.“, OVIDIU JURCA, vicepreşedinte BNS
"Angajatorul e obligat să le acorde concediu până la sfârşitul anului următor salariaţilor care, într-un an calendaristic, nu au efectuat integral concediul de odihnă.“, CODUL MUNCII