Doctorii de familie vor ajuta la depistarea şi tratarea copiilor cu sindrom de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD), care sunt cunoscuţi într-un număr foarte redus în acest moment.

Medici de familie din Braşov, Timişoara, Bucureşti, Ploieşti, Cluj şi Constanţa sunt instruiţi de specialiştii în neuropsihiatrie cum să depisteze şi să convingă părinţii să trateze timpuriu cea mai frecventă tulburare a copilăriei, ADHD, sindromul deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii.

"Vestea bună e că, depistată şi tratată consecvent, această tulburare are mari şanse să dispară, iar copilul va deveni un adolescent şi apoi un adult sănătos. În plus, părinţii trebuie să înţeleagă că, odată început, tratamentul nu trebuie oprit pe perioada vacanţelor", a declarat prof. univ. dr. Mircea Tiberiu, şeful Clinicii de Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi din Timişoara.

"Majoritatea copiilor cu ADHD nu sunt depistaţi"

Potrivit psihologului Domnica Petrovai, de la Centrul Naţional de Sănătate Mintală Bucureşti, marea problemă în România este că majoritatea copiilor cu ADHD nu sunt diagnosticaţi. Un prim pas în rezolvarea problemei e instruirea corectă a medicilor de familie şi a pediatrilor.

"Învăţăm medicii de familie să descopere de timpuriu, încă din perioada preşcolară, problemele de ADHD, iar dacă se intervine cu psiholog şi medicaţia potrivită, copilul nu va dezvolta probleme asociate. E foarte important ca pediatrul şi familia să înţeleagă faptul că ADHD nu este o boală care trece după trei luni de tratament, ci e o problemă de sănătate cronică. 65% dintre copiii cu ADHD devin adulţi cu ADHD care au nevoie de sprijin", a spus Petrovai.

De foarte multe ori, mulţumiţi de rezultatul tratamentului din timpul şcolii, părinţii decid să întrerupă peste vară tratamentul. "Trebuie ca medicii să aducă la cunoştinţă părinţilor că această abordare e eronată, pentru că secretul e tocmai continuarea atât a tratamentului comportamental, cât şi a tratamentului medicamentos", spun specialiştii.

Copii cu ADHD, fără şcoală

Pe de altă parte, sute de copii cu deficit de atenţie (ADHD), depresii sau alte tulburări psihice riscă să fie rejectaţi de societate, pentru că nu mai pot fi instruiţi corespunzător, avertizează medicii de la Centrul de Sănătate Mintală (CSM) din cadrul Clinicii de Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi din Timişoara.

Aceştia reclamă faptul că singura şcoală din România care funcţionează într-o unitate sanitară, Şcoala "Eliza Ionescu", va fi închisă din anul şcolar 2010-2011, potrivit unei decizii a Inspectoratului Şcolar Timiş, care o comasează cu o unitate şcolară destinată copiilor retardaţi.

"Majoritatea copiilor au un intelect normal sau peste medie. A-i pune laolaltă cu copiii cu retard intelectual e cea mai mare greşeală", spun reprezentanţii CSM.

Oficialii inspectoratului susţin însă că nu e vorba de închiderea şcolii, ci doar de pierderea personalităţii juridice, şi că la mijloc sunt numai orgoliile.

MANIFESTĂRI Simptomele ADHD-ului la copii

Deficitul de atenţie şi hiperactivitate, sau ADHD, este o afecţiune biologică a creierului despre care se crede că este cauzată de un dezechilibru între o parte dintre neurotransmiţătorii creierului. Aceştia trimit semnale între celulele nervoase. Studiile arată că 3% până la 7% dintre elevi au ADHD. Printre semnele bolii se numără şi următoarele:

• Agitarea frecventă a mâinilor şi a picioarelor;
• Deseori copilul îşi schimbă locul în situaţii care presupun menţinerea poziţiei;
• Incapacitatea de a da atenţie detaliilor;
• Dificultăţi în menţinerea atenţiei în timpul îndeplinirii sarcinilor sau la joacă;
• Neatenţie la persoana care i se adresează direct;
• Imposibilitatea de a duce la capăt instrucţiuni;
• Dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
• Evitarea sau neplăcerea de a finaliza sarcinile care necesită un efort mental susţinut;
• Pierderea frecventă a obiectelor utile;
• Uitarea cerinţelor în timpul activităţilor zilnice;
• Dificultate în a se juca în linişte;
• Vorbeşte excesiv;
• Este frecvent agitat;
• Rosteşte un răspuns înainte de a se termina întrebarea;
• Dificultăţi în a-şi aştepta rândul;
• Întreruperea sau intervenirea frecventă în discuţiile altora.