Balaci spune că faima oraşului nu a fost adusă de locomotivele sau maşinile produse în "Cetăţii Banilor", ci de echipa de fotbal Universitatea Craiova. Sportivul s-a alăturat campaniei "Oraşul de vis", pentru a susţine Craiova în marea competiţie lansată de evz.ro.

Ilie Balaci, considerat unul dintre cei mai buni fotbalişti din toate timpurile, s-a născut la Bistreţ, în judeţul Dolj, dar întreaga sa viaţă e legată de oraşul Craiova. Şi-a rupt picioarele pe terenurile de fotbal de dragul oltenilor, pe care i-a iubit fără rezerve. Iniţial, Balaci nu a dorit să vorbească despre Craiova. "Nu sunt eu cel mai în măsură să vorbesc despre Craiova. Sunt plecat de ani buni, revin rar prin Bănie şi nu ştiu ce să zic", a spus, cu modestie, Ilie Balaci.

În cele două luni din an petrecute în ţară, "Minunea Blondă" face naveta Craiova - Bucureşti. "Sunt la Craiova, chiar acum plec spre Bucureşti", aşa l-a surprins evz.ro pe Ilie Balaci. După "lungi" tratative, Balaci a acceptat să spună două vorbe despre oraşul său natal, Craiova.

"Aveam două obligaţii: să joc fotbal şi să învăţ"

evz.ro: Ilie, ce îţi mai aminteşti despre copilăria ta? Ilie Balaci: Îmi amintesc tot despre copilăria mea. Sau, mă rog, aproape tot. Îmi amintesc că am avut o copilărie frumoasă. Asta şi pentru că eram singur la părinţi. N-am creat probleme, dar nici părinţii nu mi-au creat mie! Aveam libertatea să fac ce vreau. Nu era nici foarte complicat, pentru că, practic, două lucruri contau cel mai mult: fotbalul şi şcoala. Erau singurele obligaţii.

Aveai un loc deosebit în care îţi petreceai timpul? Eu m-am născut într-un cartier mai sărac al Craiovei, Craioviţa Veche, foarte aproape de Grădina Botanică. Acolo, în Grădina Botanică, ne făcusem un maidan pe care băteam mingea non-stop. Când ne mai zgorneau paznicii, fugeam la Şcoala Obedeanu. Cam astea erau locurile şi îndeletnicirile noastre, ale mele şi ale găştii din care făceam parte.

"Grădina Botanică e în paragină"

Cum erau oamenii pe vremuri şi cum îi regăseşti azi, când mergi acasă? În primul rând erau tineri! Nu ştiu ce să zic. Parcă erau mai buni la suflet decât acum. Îmi amintesc că atunci când mergeam cu colindul, nu era casă care să nu ne deschidă uşa şi să nu ne omenească. Cu ce avea omul. Cred că atunci, oamenii erau mai avuţi. Nu neapărat material. Acum, lumea e puţin mai supărată. E preocupată prea mult de prezent, de viitor. Multe fabrici s-au închis, iar oamenii nu mai au de lucru. Lumea e mai săracă la Craiova. Pe vremuri, când veneai la Craiova, vedeai oamenii zâmbind. Şi asta pentru că olteanului îi place să se simtă bine, să petreacă, să meargă la meciurile Universităţii.

Dacă ai fi ghid în Craiova, ce ai recomanda? Parcul Poporului. Nu ştiu cum îi mai zice acum, dar noi aşa îi spuneam. Aşa, Parcul Romanescu. În rest, nimic. Ce să vezi în Craiova? Nici măcar Grădina Botanică, e în paragină. Din păcate, în Craiova se fac arteziene, se pun borduri, dar nu se asfaltează străzile.

"Cald, frumos, supărat"

Ce îi lipseşte Craiovei? Ca să fie un oraş împlinit, Craiovei i-ar trebui o echipă mare de fotbal. Dacă acest oraş a fost foarte cunoscut, asta nu s-a datorat locomotivelor, tractoarelor sau maşinilor care s-au fabricat aici, ci datorită echipei de fotbal. Oamenii din oraş, dar nu numai, aveau această bucurie, să meargă la stadion, cu zecile de mii. La Craiova, oamenii nu se duc nici la teatru, nici la cinema într-un număr atât de mare. Sunt convins că oltenii şi-ar redescoperi zâmbetul dacă ar avea o echipă de fotbal mare.

Te rog să-ţi defineşti oraşul în trei cuvinte. Cald, frumos, supărat!

Prin ce se remarcă Craiova? Prin căldura oamenilor. Când mergi, pe jos, prin Craiova, auzi, aşa, un zumzet. E de la vocile oamenilor, care vorbesc în permanenţă. Vorbesc tare, astfel încât, la un moment dat, ai impresia că se ceartă. Şi să-ţi mai spun ceva: în ciuda imaginii proaste care i se face Craiovei pe la televizor, oraşul e destul de liniştit. Craiova e un oraş cu o etnie rromă numeroasă. Nu există însă prbleme între rromi şi români. Se spune despre Craiova că ar fi un oraş de interlopi. E fals. E cunosc foarte bine unul dintre aceşti "interlopi" şi, crede-mă, e fabricat.