“Ne pare rău, dar nu sunteţi potrivit pentru job. Aveţi o pregătire mult prea bună”. Dacă aţi absolvit una sau două facultăţi şi eventual un master, atunci aţi putea primi un astfel de răspuns, atunci când, din disperare, mergeţi la un interviu pentru un post de vânzătoare la mall. Iar pe timp de criză, specialiştii în recrutare spun că acest scenariu este din ce în ce mai întâlnit.
Simona are 27 de ani şi locuieşte în Iaşi. Este absolvenţă de Ştiinţe ale Comunicării, facultate, plus un master. A lucrat o perioadă ca specialist PR, mai întâi la o companie de organizare evenimente, apoi la o firmă de IT. A venit criza şi angajatorul a renunţat la câţiva oameni. Printre ei, şi Simona. "Mi-am depus imediat CV-uri, la companii obscure de PR, dar şi la mari firme. Mă chemau la interviu, dar când ajungeam la faza negocierii salariului, toţi voiau să mă vând pe nimic. Strânsesem ceva bani şi eram dispusă să aştept jobul potrivit", povesteşte tânăra. O prietenă i-a spus apoi de o companie de telemarketing, care era în căutare de noi angajaţi. Şi-a depus CV-ul, ştiind că, la pregătirea ei, salariul ar fi trebuit să fie generos. "M-au sunat, m-au chemat la interviu. Erau foarte încântaţi de experienţa mea, însă la două zile după întâlnirea cu cei de la resurse umane, am primit telefonul care m-a uimit: Eram supracalificată pentru un job, la care ar fi trebuit să vorbesc la telefon într-o limbă străină şi să vând anumite produse", îşi aminteşte Simona, care de câteva luni încearcă să-şi pună pe picioare propria ei firmă de organizare evenimente. "Supracalificaţii", refuzaţi din cauza salariului Sute de tineri aflaţi în căutarea unui loc de muncă trăiesc astfel de experienţe. Pe unii îi demotivează, pe alţii atitudinea angajatorilor îi amuză şi îi întăreşte pentru viitoarele interviuri. Dar ce-i determină însă pe angajatori să refuze o persoană despre care ştiu că este foarte bine pregătită şi ar face faţă oricând cerinţelor jobului? Mihaela Scarlat, Consultant Recrutare în cadrul companiei Advice EMA Partners, spune că unul din motive este acela că “firma nu dispune de un buget de salarii generos sau în acord cu piaţa şi atunci angajează persoane cu studii medii, care au asteptări salariale modeste”. “Un alt motiv plauzibil este că pentru postul pe care vrea să-l ocupe firma respectivă nu are nevoie de o persoana cu studii academice, ci doar cu anumite calităţi sau competenţe care să-l ajute pe angajat să-şi îndeplinească sarcinile cu success”, explică Mihaela Scarlat. O altă explicaţie este aceea că, fiind supracalificat, firma nu îi poate oferi viitorului angajat oportunităţi de evoluţie profesională, ceea ce l-ar motiva în plus pe lângă salariu. Truc: ştergerea masteratele din CV Odată ce au primit eticheta de “supracalificat”, căutătorii de joburi apelează la un truc când aplică pentru un nou loc de muncă. Şterg din CV ani întregi de experienţă, “uită” că au fost la traininguri sau specializări, radiază o parte din pregătirea academică. “Nu recomand această atitudine. Într-un mod sau altul, adevărul va ieşi la iveală”, spune Mihaela Scarlat, care îi sfătuieşte pe cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă să identifice exact domeniile de activitate care li se potrivesc şi mărimea companiilor în care doresc să activeze. “Nu vă risipiţi energia aplicând la sute de anunţuri de recrutare. Căutaţi intens ofertele potrivite experienţei pe care o deţineţi. Persoanele care aplică spontan se vor demotiva uşor atunci când se lovesc de refuzuri sau de lipsa de reacţie din partea angajatorilor”, mai spune Mihaela Scarlat. Sfaturile consultantului în recrutare pentru "supracalificaţi" sunt simple:
- Faceţi o listă a companiilor unde doriţi să lucraţi, a specializarilor pe care le aveţi, a domeniilor în care sunteţi specialişti
- Identificaţi apoi companiile de recrutare care desfasoara proiecte în respectivele domenii
- Axaţi-vă atenţia pe proiectele pentru care sunteţi potriviţi
- Apelaţi la servicii de consultanţă în carieră
Dacă sunteţi totuşi angajat pe un post pentru care ştiţi că aveţi prea multă pregătire, să nu vă aşteptaţi la prea multe satisfacţii. “Persoana nu va performa, pentru că va fi nesatisfacută de sarcinile pe care le are şi foarte probabil nici de salariul obţinut. Se va acumula tensiune, angajatul va deveni apatic, îi va demotiva şi pe cei din jur. Dacă va exista însă doar motivaţia financiară, atunci acel angajat va părăsi cu prima ocazie compania în favoarea unui loc în care poate sa crească şi profesional. Fenomen potenţat de criză
Fenomenul “supracalificării” a existat şi înainte crizei economice, susţine Mihaela Scarlat, însă acum poate fi surprins cu mai multă uşurinţă. “Acest fenomen a fost susţinut de dorinţa tinerilor de a-şi mări şansele de obţinere a unui loc de muncă. Au făcut în paralel cursurile a două masterate, au investit enorm cursuri de formare în ţară şi chiar în străinătate, iar acum se află faţă în faţă cu realitatea crizei economice. Generaţia cea mai dezavantajată de acest fenomen este cea care era pe băncile facultăţii în anii de boom economic (2007-2008). Acei tineri au avut vise de realizare profesională, iar acum se văd nevoiţi să depună din ce în ce mai mult efort pentru realizarea lor”, explică Mihaela Scarlat.
Recomandările noastre
