În cadrul campaniei "Orașul de vis", interpretul descrie frumusețile naturale și enumeră argumentele istorice și turistice care fac din orașul de la poalele Tâmpei o „metropolă-brand”.

Cantautorul Victor Socaciu povestește, pentru campania "Oraşul de vis", că nu există un aer mai tămăduitor decât cel al iernilor brașovene. Artistul, în vârstă de 56 de ani, spune că drumul către Poiana Brașov să fie făcut pe jos, „cu talpa” și, neapărat, recomandă un popas la Pietrele lui Solomon.

De asemenea, interpretul își exprimă dezamăgirea că, după 50 de ani, orașul s-a schimbat mult. Deși merge des în Brașov să-și viziteze tatăl, orașul i se pare acum străin, iar locurile și clădirile copilăriei îi apar „mici, foarte mici”.

evz.ro: Ce culoare avea copilăria în oraşul Brașov? Victor Socaciu: Am avut o copilărie frumoasă petrecută într-un oraș conectat profund la comandamentele acelor vremuri de tranziție, de după cel de-Al Doilea Război Mondial. O nouă lume și o nouă filosofie de viață se întrezăreau: muncitorii erau clasa conducătoare, lumina venea numai de la est, iar cei ce gândeau diferit erau dușmanii poporului și, în consecință, erau trimiși în pușcării pentru reeducare.

M-am născut în perioada în care țăranii erau forțați să-și părăsească satele și să se stabilească la oraș pentru a deveni vajnici constructori ai noii orânduiri socialiste. Din această pătură de oameni proveneau părinții mei, țărani simpli, curați și crescuți cu frica de Dumnezeu. Am avut șansa să fiu singur la părinți, să nu împart cu nimeni dragostea și grija părinților.

Care sunt oamenii, locurile, întâmplările de care vă aduceți aminte cu  drag? Aveați un loc deosebit în care vă petreceați timpul? Am fost cu siguranță un răsfățat al soartei! Mama îmi spunea „îngeraș” în vreme ce dirigintele meu, în replică, m-a etichetat „îngeraș cu coarne”! Brașovul copilăriei mele era un oraș, ca și astăzi, extrem de ofertant din toate punctele de vedere. Așezat între munți, ferit de marile vânturi, furtuni sau călduri insuportabile, cu români în majoritate, dar și cu maghiari și cu sași în număr considerabil, Brașovul părea predestinat unei creșteri industrial-economice și turistice inevitabile.

Nu-mi pot șterge nicicum din minte iernile Brașovului cu imensele zăpezi și ninsori nesfârșite parcă. Nu există aer mai tămăduitor ca aerul iernilor brașovene. Și nici turnuri mai mari decât în Turnurile Scheilor!            

„Ochii copilăriei sunt mari”

Cum erau oamenii atunci şi cum îi regăsiți acum, când mergeți acasă? Vă vizitați oraşul cu regularitate? După 50 de ani, orașul s-a schimbat mult. Deși merg des în Brașov să-l vizitez pe tatăl meu, orașul mi se pare străin, iar locurile și clădirile copilăriei îmi par mici, foarte mici. Și am tras concluzia că ochii copilăriei sunt mari!

Dacă ați fi ghid pentru o zi în Braşov, ce ați recomanda? Ce îi lipseşte oraşului şi cum s-a schimbat el peste timp? Brașovul trebuie vizitat iarna și toamna. Iernile sunt adevărate, zăpada este consistentă, durabilă și în același timp moale și dă un iz de poveste străzilor, caselor și dealurilor din apropiere. Toamna este lungă și blândă și te îmbie la romantism, la visare și iubire. Drumul către Poiana Brașov trebuie făcut pe jos, cu talpa și neapărat trebuie să poposiți pe la Pietrele lui Solomon, unde ambientul este mirific. Potențialul turistic al zonei nu a fost fructificat în întregime, din păcate. Am speranța că viitorul va reuși să pună în valoare toata această uriașă bogăție pe care noi nu am pus-o în valoare.

Educație, istorie și turism

Vă rog să vă definiți oraşul în trei cuvinte. Educație, istorie și turism.

Ce nu se ştie prea mult despre Brașov? Prin ce se remarcă Brașov, atât la modul pozitiv cât şi cel negativ? Din multe puncte de vedere Brașovul ar fi trebuit să fie Capitala României. Nu a fost să fie așa din varii motive și nu din obiective motive. Dacă va fi declarată capitala turistică a țării în mod oficial (pentru că de facto este de multă vreme), am îndrepta cât de cât lucrurile. Recunoașteți că brașovenii, tradițiile locurilor, complementaritatea culturilor vechi și noi, statutul de plămân al economiei țării, dar și frumusețea unică a orașului montan așezat în inima României nu sunt brașoave, ci argumentele unei metropole-brand adevărate.