„Loviturile” date de borfaşi români în timpul „Marii Depresiuni” de după 1929 aduc aminte de jafurile favorizate de criza financiară cu care se confruntă lumea astăzi.

Un client al poliţiei se îmbracă femeieşte şi încearcă să dea lovitura. Un cerşetor înjunghie pe agentul care-i cere identitatea. Iată cazuri tipice ale unor stări în plin şi îngrijorător progres”.

Aşa începea, uşor abrupt, un editorial de primă pagină din ziarul „Universul”, din iulie 1930. Nu trecuse nici un an de când crahul de la Bursa din New York aruncase lumea în vârtejul nenorocirilor ce aveau să fie adunate, până în 1933, sub cupola „Marii Depresiuni”.

„Reţeta” pare să se fi moştenit până astăzi: ultimul jaf-spectacol mediatic, comis cu aproape două săptămâni în urmă, la casieria gării Medgidia (judeţul Constanţa), jaful armat din Pasul Gutâi, atacurile frecvente la sedii de bănci ori case de amanet - toate îşi găsesc explicaţia în problemele economice care au lovit lumea, începând cu anul 2008.

EVZ vă propune o oglindă din trecut asupra fenomenului infracţionalităţii crescânde de azi, prin „ochii” preseidin anii „Marii Depresiuni”.

„Criza, cu tot cortegiul ei de nenorociri”

Criza financiară din perioada 1929-1933 a umplut ziarele de ştiri despre sinucideri pe motiv de „jenă financiară” şi de „jafuri îndrăzneţe”. Editorialul din „Universul” spune pe şleau: „Lipsa de lucru şi greutăţile economice imprimă un impuls nenorocit celor lipsiţi de resorturile morale necesare spre a ţine piept încercărilor soartei. Fluxul cerşetoriei şi hoţiei este natural pe vremuri ca acestea şi de aceea nu trebuie lăsat în voia lui”.

Într-o analiză din ianuarie 1930 se conturează contextul în care jafurile armate, spargerile şi tâlhăriile începeau să înflorească în România din timpul „Marii Depresiuni”. Autorul vorbeşte despre „criză, cu tot cortegiul ei de nenorociri”.

„Industrii şi case comerciale cu vad vechi îşi trag obloanele sau, în cazul cel mai bun, îşi restrâng reţeaua afacerilor, ceea ce aduce după sine o îngroşare a celor fără de lucru”, scrie redactorul. Acesta este, pe scurt, tabloul în care jafurile şi spargerile favorizate de criză căpătau tuşe din ce în ce mai clare.

Printre cele mai spectaculoase astfel de infracţiuni, creionate cu ton uşor laudativ, drept „îndrăzneţe acte de banditism”, ziarul „Universul” din ianuarie 1930 semnala, în serial, modul de operare al „Bandiţilor automobilişti”. Aceştia loviseră, în repetate rânduri, până să fie prinşi,să evadeze şi, în final, să fie reţinuţi.

„Bandiţii automobilişti” luau şi şuba de pe om

Unul dintre momentele de glorie ale jefuitorilor: „Joi, 16 ianuarie, la ora 3, un necunoscut s-a dus în staţia Obor, cerând şoferului Ion Rădulescu să transporte un bolnav la Mânăstirea Pasărea.

După ce s-au învoit, au plecat pe Şoseaua Pantelimon, de unde au luat în maşină pe alt necunoscut care se prefăcea că e şchiop.

La câţiva kilometri de barieră, şoferul a fost lovit în cap de cei doi. L-au coborât din maşină şi l-au jefuit de câteva sute de lei, un ceas şi o şubă şi apoi s-au urcat în automobil şi au dispărut”.

Membrii bandei, care furaseră până atunci un număr mare de automobile, au fost identificaţi. Însă „Universul” relatează câteva zile mai târziu că, după reţinerea lor, o parte dintre ei au evadat, lăsându-i pe jandarmii care îi păzeau cu cucuie în cap, legaţi cu propriile cătuşe.

Un alt jaf, declarat de „Universul” la fel de „îndrăzneţ”, avea loc, la câteva săptămâni distanţă, la Braşov. Infractorii fuseseră ceva mai subtili: „O spargere de nemaipomenită îndrăzneală s-a săvârşit astă-noapte la câţiva paşi de prefectura de poliţie. S-au furat bijuterii în valoare de mai multe sute de mii de lei. După ora 2, mai mulţi indivizi au intrat în curtea casei . De aici, prin spargerea unui geam, s-au dus în pivniţă şi au spart tavanul în dreptul magazinului.(...) Se crede că în banda hoţilor se află cineva care, dela prima ochire, poate să deosebească o bijuterie de valoare de una falsă, deoarece nu au fost atinse du bleurile din magazin”.

„Spectacolul” infracţiunilor relatate de ziarele vremii nu lăsa deoparte unele jafuri care pot stârni zâmbete, în comparaţie cu cel prezentat mai sus. Criza lovea nemilos şi printre hoţii cei mai puţini ingenioşi, ce pot fi numiţi, generic, găinari.

Iată ce susţine unul dintre redactorii „Universului” că s-ar fi petrecut la Craiova, pe 28 februarie 1930, în coteţul unui cinstit crescător de păsări, din Strada Şerban Vodă: „Azi noapte, d. Nicolae Bulugă, din str. Şerban Vodă 86, a prins pe un necunoscut în coteţul de păsări. A închis coteţul cu lacătul şi a anunţat poliţia, care a scos din coteţ pe borfaşul Ştefan Muştean şi l-a dus la arest”.

NEMULŢUMIRI ŞI INFRACŢIUNI

Critici aduse „aparatului poliţienesc”

O serie de jafuri armate din trenuri, la drumul mare sau în miezul oraşelor făceau vâlvă prin ziarele vremii. Un jaf armat, petrecut la Iaşi în 1930, aduce, pe alocuri, cu modul foarte bine pus la punct, informat, în care au acţionat, acum câteva luni, hoţii din Pasul Gutâi, care au jefuit o maşină ce transporta banii de pensii.

„Pe drumul Sculeni-Iaşi, la locul numit «La Fântână», doi bandiţi mascaţi au oprit diligenţa care face cursa între Sculeni şi Iaşi. Bandiţii, spre a întâmpina pe călători, au descărcat focuri de revolver în aer şi i-au silit să coboare din diligenţă, jefuindu-i. (...) Fapt curios este că tâlharii erau bine îmbrăcaţi, în haine negre, şi par a fi ofiţeri. După comiterea jafului au dispărut”, scria „Universul”. Jandarmeria a demarat o anchetă, care s-a întins pe mai multe luni.

Numărul din ce în ce mai mare de astfel de infracţiuni îi făceau însă pe redactorii „Universului” să critice modul în care autorităţile tratau problema.

Un articol dedicat „prinderii bandei «Trei Deşte»”, condusă de „faimosul Constantin Dumitru, zis «Trei deşte», un vechiu client al poliţiei”, se transformă într-o critică dură adusă reorganizării aparatului poliţienesc. Cum a scăpat Rosenthal

„Furturile au început să se ţie lanţ. Borfaşii operează parcă mai cu curaj de când d. D. R. Ioaniţescu a reorganizat aparatul poliţienesc, primenindu-l cu clientela cluburilor partidului său. (...) Îndrăzneala loviturilor şi condiţiunile în care erau date lăsau să se întrevadă firul unor organizaţiuni de «specialişti » în meseria furtului”, scriau redactorii ziarului.

Câteva zile mai târziu, tot „Universul” titra în paginile sale, sub titlul „Atacuri banditeşti în Capitală”, o serie de astfel de fărădelegi.

Una dintre ele s-a petrecut în magazinul de produse electrice al comerciantului Tobias Rosenthal, care a scăpat ca prin urechile acului. Descrierea e publicată pe larg:

„Cu revolverele întinse bandiţii s-au îndreptat spre comerciant: «Mâinile sus! Unde-s banii şi unde ţii cheile de la casa de bani?». Comerciantul, galben ca ceara, a implorat să-l lase să treacă la tejghea. Bandiţii au acceptat. Când Rosenthal se strecura la tejghea a avut prezenţa de spirit şi a fugit pe uşa din dos şi a dat alarma”. „Îndrăzneala loviturilor şi condiţiunile în care erau date lasă să se întrevadă firul unor organizaţiuni de «specialişti» în meseria furtului.“, ARTICOL DIN ZIARUL „UNIVERSUL”, publicat în vara anului 1930 

„ŞOMERI”. Borfaşii anilor ’30, plângându-se, cu umor, de criză