Tatăl Nadiei Comăneci, internat de urgenţă la spital. Starea sa este, în acest moment, stabilă

Gheorghe Comăneci, tatăl Nadiei Comăneci, a suferit ieri o hemoragie digestivă şi a fost internat de urgenţă. Tatăl celebrei gimnaste a fost adus în stare gravă la Spitalul Universitar din Bucureşti de la Oneşti. În acest moment starea lui Gheorghe Comăneci este stabilă.

Momente grele pentru familia Nadiei Comăneci, cea mai mare sportivă din istoria României. Tatăl fostei mari gimnaste a suferit o hemoragie digestivă şi se află în stare destul de gravă. Se pare că, înainte de a pleca spre Bucureşti, tatăl Nadiei a fost dus la Spitalul Municipal din Oneşti. La Spitalul Universitar din Bucureşti, Gheorghe Comăneci a fost dus iniţial dus la Departamentul de gastroenterologie, iar ulterior transferat la Terapie Intensivă. Şeful Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Universitar, Andrei Georgescu, a spus că tatăl fostei mari gimnaste suferă de o ciroză cu varice semirupte, iar în prezent este stabilizat. Potrivit acestuia, starea de sănătate a lui Gheorghe Comăneci este uşor ameliorată faţă de cum a venit la spital. Dr. Andrei Georgescu a spus că acesta este supus mai multor investigaţii. ''A fost stabilizat pentru că a venit cu tensiune foarte mică şi rămâne sub supraveghere'', a declarat dr. Andrei Georgescu. În plus, şi hemoglobina îi era foarte scăzută, 8 în loc de 12. Părinţii Nadiei, despărţiţi din anii '70 În vârstă de 76 de ani, Gheorghe Comăneci nu mai avea o relaţie foarte strânsă cu celebra sa fiică. De altfel, părinţii Nadiei, Gheorghe şi Ştefania Alexandrina Comăneci, erau despărţiţi încă din anii '70. Dacă mama Nadiei s-a mutat la Bucureşti, Gheorghe Comăneci a preferat să rămână la Oneşti. Tehnician agricol de meserie, tatăl Nadiei făcuse o pasiune din profesia sa. Îşi deschisese la Oneşti chiar şi un magazin în care vindea murături. Cei care i-au trecut pragul prăvăliei şi au cumpărat marfă de la Gheorghe Comăneci au rămas surprinşi de calitatea produselor acestuia. În cartea "Nadia", scrisă de inegalabilul Ioan Chirilă, tatăl celebrei gimnaste îşi descria fiica:"Nadia s-a născut la 12 noiembrie 1961, aici, la Oneşti. Căsuţa noastră se poate vedea şi astăzi, nu departe de malul Caşinului, adică pe locul unde s-a aflat cândva vatra satului. Îs doi paşi de moderna sală de gimnastică...Noi suntem de fel din Hîrja, sat de munte pe malul Oituzului...Bunicii şi străbunicii au fost muncitori forestier. Tata, la fel. Nici eu nu m-am depărtat foarte mult de meseria asta. Sunt mecanic, dar lucrez mai mult pe motoare forestiere, că vremea fierăstraielor bunicului s-a dus. Micuţă fiind, Nadia a stat la bunici vreo doi ani, la Hîrja, adică la munte. Cred că n-a fost deloc rea treaba asta. Aud că astăzi sportivii se duc anume la munte ca să coboare, apoi, mai în putere. Li s-ar spăla-zice-se-sângele. Cu alte cuvinte, trimiţând-o pe Nadia la Hîrja, am lucrat ştiinţific, fără să-mi dau seama". "Dar de ce-i dai numele de Nadia, măi, Gheorghe" "Aşadar, Nadia Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961. Iarna începea să coboare pe Valea Trotuşului. Schelele urcau mereu în urbea cea nouă a Oneştilor, ca să ridice blocurile din generaţia a doua. Gimnastica era ca şi necunoscută. Copiii se dădeau pe patine de os, pe firul de apă al Caşinului îngheţat în bătaia vântului. A doua zi, de dimineaţă, Gheorghe Comăneci se ducea la sfat ca să-şi înscrie copilul. "Dar de ce-i dai numele de Nadia, măi, Gheorghe, a întrebat notarul". "Iaca, aşa. Am fost şi eu cu nevastă-mea la cinema, să fie o jumătate de an de atunci. Şi-odată văd că Ştefania îmi ia mâna şi mi-o pune sub coastele ei. Mişca, nene, copilul. Şi pentru că fetiţa din film se numea Nadia, i-am spus nevestii că aşa o să-i dăm numele dacă s-o naşte fetiţă". Furat de povestea frumoasă a lui Gheorghe, notarul a pus-se pare-Comăneci, deşi "valea Trotuşului e plină de Comănici, nume frumos ca un clinchet". Dreptul de a plânge.. În aceeaşi carte, regretatul gazetar sportiv descrie sosirea Nadiei în ţară, după triumful de la Montreal, din 1976, când Nadia a luat prima notă de 10 din istoria gimnasticii. "27 iulie... Aeroportul Otopeni. Fotoreporterii au pătruns pe pistă. Operatorii TV, de asemenea, trăgând după ei firele lungi cât o conductă. Ştefania şi Gheorghe Comăneci îşi aşteaptă fata. Nadia cade în braţele mamei. "Greta Garbo" şi-a pierdut ţinuta. Nadia nu mai e nici "Zâna Montrealului", nici "steaua din Carpaţi", nici "prinţesa Jocurilor". E fata Ştefaniei Comăneci şi a lui Gheorghe Comăneci. Iar marea bucurie a fetiţei e că are din nou dreptul de a plânge. Gheorghe Comăneci se apropie şi-i strânge mâna cu o foarte frumoasă şi paternă bărbăţie. Pentru el, care vorbea despre bujiile ce trebuie bine potrivite, victoria Nadiei este mult mai firească decât pentru reporterii mereu dispuşi să facă legături, asociaţii, comparaţii, punând în balanţă tradiţii, serii, supremaţii, consacrări şi multe altele, pe care - vorba aceluiaşi Gheorghe Comăneci - tot omul e cel ce le scorneşte, ca să se mire apoi de cât s-a mai gândit".