A murit sub ochii medicilor nepăsători. "Ne pare rău că nu v-am ascultat. Trebuia să-l consultăm ieri, cum ne-aţi rugat"

Vasile Humă s-a stins pe un pat din Spitalul Judeţean Suceava, unde opt zile i s-au pus doar perfuzii. Cardiologul şi rezultatele analizelor au ajuns post-mortem.

Bătrânul de 83 de ani a fost internat în Spitalul Judeţean Suceava, în data de 7 noiembrie, pentru investigaţii. Pe 15 noiembrie, după o săptămâna, fiica sa răspunde la un telefon cu număr necunoscut. "În timp ce-i pregăteam obişnuitul pachet cu prânzul, am fost sunată cu mesajul sec: «Tatăl dumneavoastră a decedat acum câteva ore în urma unui stop cardiac. Ne pare rău că nu v-am ascultat…Trebuia să-l consultăm ieri, cum ne-aţi rugat »", îşi aminteşte fiica, Daniela Drăgan, de profesie medic oftalmolog. RMN-ul, făcut după cinci zile, rezultatele, după deces Vasile Humă a ajuns la spital pentru că simţea o durere în partea dreaptă, în zona ficatului, a cărei cauză nu fusese identificată în spitalul din Fălticeni. Aşa că a fost adus la Suceava să i se facă o rezonanţă magnetonucleară (RMN) şi pentru supraveghere medicală. "Timp de o săptămână a fost tratat inuman, doar cu nepăsare", susţine Daniela Drăgan. Membrii familiei acuză medicii din spital că s-au purtat fără inimă. "Nu i s-a făcut niciun fel de analize - a fost pus doar pe perfuzii zile în şir. RMN-ul pentru care s-a internat a fost programat, după multe intervenţii, abia după cinci zile. Odată RMNul făcut, nu a citit nimeni rezultatul, timp de trei zile", mai susţine Daniela Drăgan. Între timp, bătrânul murise deja. Era cardiac, dar nu i s-a luat nici măcar o dată tensiunea Chiar dacă starea sa de sănătate se înrăutăţea, Vasile Humă nu a renunţat la bunul său simţ, îşi mai aminteşte fiica. "A înţeles lipsurile din spital şi şi-a tăiat singur din prosopul de bucătarie pe care îl avea la el, o fâşie cu care şi-a legat branula de la perfuzii pentru că asistentele au spus că nu pot să o facă. I se puneau perfuzii încontinuu, fără a i se lua măcar o dată tensiunea, în condiţiile în care era cardiac sau a se verifica dacă elimina lichidul în cantităţi normale", ne spune Daniela Drăgan. Zi de zi starea lui se alterase vizibil, dar nimeni nu a venit să îl consulte. "Motivaţia medicului (n.r. - Octavian Popa, gastroenterolog) către mine a fost că "Dormea de fiecare dată când am fost la el", mai susţine fiica bătrânului. Consult refuzat chiar şi în seara dinaintea decesului Chiar cu puţine ore înainte de deces, familia a cerut încă o dată un control cardiologic. Răspunsul primit a fost devastator. "Poate mâine, pentru că în seara asta am o gardă dificilă. Pacientul ţine de salonul de gastroenterologie, nu vreau să-l supăr pe medicul de salon venind să îl văd", ne relatează fiica că i-ar fi spus cardiologul din gardă. Cardiologul Alina Tehaniuc este cea care trebuia să-l consulate pe bătrân. "Am fost solicitată în aceea seară de fiica sa, nu de colegii mei. Însă eram de gardă, aveam alte urgenţe la fel de complicate. Nu puteam să mă împart. Când am terminat, am fost la dânsul pe la ora 6.00. Din păcate a decedat pe la 5.30. Nu am refuzat niciodată un caz, nu e corect să se spună asta. Nu puteam părăsi alte cazuri", ne-a povestit aproape plângând medicul. Răspunsul medicilor: "S-a respectat procedura" În replică la acuzaţiile aduse de familia lui Vasile Humă, Tiberius Brădăţan, purtătorul de cuvânt al spitalului sucevean ne-a spus că bărbatul "suferea de cancer, avea şi unele probleme respiratorii, nu i se putea pregăti un RMN imediat după internare. A fost ţinut în perfuzii pentru a avea o stare care să-i permită să suporte o rezonanţă. Uneori se poate face RMN-ul la trei-patru zile de la internare. Nu este obligatoriu să i se realizeze imediat rezonanţa". Reprezentatul spitalului admite faptul că familia a cerut un consult cardiologic. "Avem consemnată o cerere de control în seara de dinainte decesului. Acesta ar fi urmat să se desfăşoare ziua următoare." În privinta faptului că rezultatele au venit după deces, medicul a punctat următoarele: "A fost o problemă care probabil a necesitat mai multe investigaţii. Un RMN se citeşte şi la 48 de ore de la realizarea sa". Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoie, spune că "nu există o precedură standard pentru controalele intersecţii, dar familia trebuia înştiinţată asupra procedurii". DECIZIE "Nu fac plângere, viaţa nu are preţ" "Nu vreau să fac plângere la Colegiul Medicilor, nu vreau să fac plângere la Parchet, nu vreau daune materiale, pentru că viaţa unui om nu are preţ. Tot ce doresc este ca astfel de cazuri să nu se mai repete prea des. Este tot ce vreau", spune hotărâtă Daniela Drăgan. Ţine să mai adauge un amănunt: medicii şi asistentele nu i-au cerut bani pentru a-l trata mai bine de tatăl său. "A fost doar nepăsare. Nu a fost vorba de alte interese", crede femeia. ACUZAŢII ŞI REPLICI "Din prima zi am cerut control cardiologic. Mi s-a zis că pacientul ţine de gastroenterologie, iar medicul nu dorea să-şi supere colegii." DANIELA DRĂGAN, fiica bătrânului mort "Am fost solicitată de fiica sa, însă eram de gardă, aveam alte urgenţe complicate. Am fost la dânsul la 6.00. Din păcate, a murit la 5.30." ALINA TEHANIUC, medic cardiolog SCRISOARE CĂTRE MEDICI ÎN MEMORIA TATĂLUI "I-aţi oferit nesimţire, nepăsare şi înfumurare" Daniela Drăgan ne-a transmis o scrisoare deschisă în memoria tatălui său, în atenţia cadrelor medicale. "Acest mesaj ar fi putut să vină din partea tatălui meu, multumindu-vă că i-aţi salvat viaţa. Îl scriu însă eu, la câteva zile după ce l-am îngropat. Povestea lui - care poate fi aceeaşi cu a altor zeci, sute de bolnavi care au venit la dumneavoastră cu speranţa că se vor face bine. Nu ştiu cum s-a dus în acea noapte - aşa cum nici asistentele de salon nu ştiu - dar pot să banuiesc că s-a simţit la fel de dezamăgit, trist şi speriat cum a fost în toate cele şapte zile petrecute în spital. "Erau zilele lui şi trebuia să îl ajutaţi să le păstreze" A venit la dumneavoastră, domnilor doctori şi asistente medicale plin de speranţă; iar tratamentul pe care i l-aţi oferit a fost un amestec de nepăsare şi lipsă de profesionalism. A fost un tratament mult prea amar şi i-a adus, în final, sfârşitul. Încerc să înţeleg acum, ce drept aveţi de a selecta cine merită să primească ajutor şi cine nu? Cine trăieşte şi cine moare? Cine este destul de important pentru a fi tratat ca o fiinţa umană şi pe cine vă revărsaţi toate frustrările vieţii". Tata avea 83 de ani. Poate mai avea de trăit ani, săptamani sau câteva zile. Erau însă anii, săptămânile sau zilele sale şi rolul dumneavoastră era să-l ajutaţi să le păstreze, nu să i le încheiaţi prin verdictul scurt «Sunt prea ocupat». Chiar dacă simţea că se sfârseşte v-a oferit până în ultima clipă buna-cuviinţă care l-a caracterizat. I-aţi oferit în schimb o prea concentrată doză de nepăsare, nesimţire chiar, şi nejustificată înfumurare. A murit în urma unui stop cardiac care putea fi preîntâmpinat dacă ar fi fost vizitat de un cardiolog aşa cum rugasem chiar eu - era oare necesar ca eu să vă atrag atenţia? Dacă acest mesaj vi se pare prea emoţional sau prea dur şi din nou consideraţi că nu îmi arăt suferinţa cu destulă decenţă, o să închei cu o constatare venită chiar din vorbele dv. Şi mie îmi pare rău că nu v-aţi uitat la tata cu o zi înainte. Ar fi putut poate astăzi să vă scrie el, un cu totul alt mesaj… să vă mulţumească. Probabil nu era îndeajuns pentru dvs". Citiţi şi:

• Şocanta scrisoare a fiicei al cărei tată a murit în nepăsare într-un spital românesc