Uniformele comuniste şi Dacia fac moda de peste Ocean

Uniformele comuniste şi Dacia fac moda de peste Ocean

Camelia Aveloaei Skikos a fost premiată în SUA pentru o colecţie inspirată din uniformele comuniste.

Camelia s-a născut şi a studiat în România, unde a terminat Facultatea de Design Vestimentar de la Universitatea de Artă. Ea a ajuns ulterior în Anglia, acolo unde a fost designer pentru mai multe branduri, inclusiv faimoasele Levi Strauss şi GAP, iar acum, de câţiva ani, locuieşte în San Francisco, unde creează colecţii pentru propriul său brand, Camelia Skikos. Recent, ea a participat la Săptămâna Modei de la San Francisco cu o colecţie inspirată din uniformele comuniste, dar şi din modelul vechi de Dacia 1310. Această colecţie i-a adus şi un premiu, pentru cel mai bun designer pentru femei, la San Francisco Fashion Awards. Despre sursele de inspiraţie de sorginte românească, felul în care este văzută România în Statele Unite, dar şi despre ce urmează, Camelia a vorbit în exclusivitate pentru EVZ. EVZ: Când ţi-ai dat seama că moda este calea pe care vrei să mergi? Camelia Aveloaie Skikos: Încă din copilărie am simţit nevoia de a mă exprima prin medii cât mai creative. Pe vremea respectivă, industria modei era aproape inexistentă în România, deci nu m-am gândit niciodată că asta ar putea fi calea pe care vreau să merg. Ulterior, când s-a început un nou program de design vestimentar la liceul de artă unde studiam, m-am hotărât pentru prima oară să experimentez în domeniul modei. Pentru colecţie te-ai inspirat din Dacia 1310 şi din uniformele şcolare din perioada comunistă. Cum ţi-a venit ideea? Am folosit uniformele şcolare şi Dacia veche mai mult ca simboluri ale uniformităţii şi rigidităţii care mă înconjurau în timpul comunismului. Mi-am amintit de momentele în care nevoia mea de individualitate şi de a evada din restricţiile şi uniformitatea din acea vreme se exprimau, printre altele, prin modificarea uniformei şcolare. Colecţia ta anterioară, pentru vara lui 2011, a avut, printre inspiraţii, tot una românească - sculpturile lui Constantin Brâncuşi. Este important pentru tine să incluzi ceva românesc , de acasă, în fiecare colecţie pe care o lansezi? Pentru mine este important să includ ceva ce face parte din mine, experienţele mele sau orice a avut un impact asupra mea la nivel vizual sau emoţional. Faptul că m-am născut şi am trăit în România are clar o influenţă în tot ceea ce creez. Tendinţa mea de a include ceva românesc în toate colecţiile se întâmplă mai mult la nivel intuitiv, procesul de inspiraţie fiind mai mult unul spontan, decât planificat. Cum îţi modificai pe vremuri uniforma de la şcoală, cum scăpai de rigiditatea ei? De cele mai multe ori încercam să înveselesc puţin austeritatea uniformei prin schimbarea formei şi lungimii, adăugarea de accesorii, ciorapi coloraţi şi uneori pantofi cu toc (vorbim de moda anilor '80). Ca rezultat eram trimisă acasă să mă schimb într-o uniformă mai puţin alterată de nevoia mea de rebeliune. Care este modul în care te-a ajutat România în carieră şi care este cel în care te-a limitat? Am avut norocul de a face parte din generaţia ce s-a autodescoperit în 1989, chiar la vârsta perfectă pentru noi începuturi, când nevoia de a crea şi a începe ceva nou s-a simţit foarte intens în toate domeniile artistice. Faptul că în acel moment industria modei era în stadiul de descoperire, şi, ca urmare, nu existau niciun fel de reguli, m-a ajutat să experimentez fără limite şi fără a fi influenţată de cerinţele şi tendinţele impuse de obicei în această industrie. Şi-a început cariera lucrând cu Irina Schrotter Cât de des vii în ţară? Te ajută vizitele să-ţi reîncarci bateriile şi să te inspiri? Vin în ţară cam o dată pe an sau oricând mi se face un dor nebun de tot ce e acolo. Oraşul unde m-am născut, familia, prietenii, atmosfera în general mă ajută foarte mult să mă regăsesc şi să mă reîncarc cu energia de care am nevoie atunci când mă întorc la activităţile şi ritmul de aici. Inspiraţia de provenienţă românească te ajută să te distingi printre designerii americani? Sper că da. Care este portretul-robot al femeii pentru care concepi colecţiile? O femeie interesată în alegerea hainelor ca mod de a se exprima şi care preferă ţinute care îi reflectă cât mai bine individualitatea. Care a fost parcursul tău, de la Universitatea din Iaşi, până când ai ajuns în SUA? Care au fost momentele cele mai importante din această călătorie? Primul contact cu industria modei în România a fost când eram încă studentă şi mi s-a oferit să lucrez ca designer pentru Irina Schrotter, în urma unui premiu câştigat la un concurs de modă în Bucureşti. Irina a avut rolul de a mă trezi puţin la realitate, în sensul că hainele trebuiau să mai fie şi purtabile, nu numai piese de muzeu. Ea a sponsorizat şi prima mea colecţie personală prezentată la săptămâna modei în Iaşi. A urmat apoi o colaborare cu o altă firmă din Iaşi, Boca, unde am experimentat pentru prima oară cu materiale de denim, experienţă care m-a ajutat ulterior când mi s-a oferit să lucrez pentru Levi Strauss. În 2001 m-am mutat la Londra, unde am avut primul contact cu industria modei pe plan internaţional lucrând ca designer pentru câteva firme britanice. În 2003 m-am mutat în California, unde am fost angajată de Levi`s şi GAP, timp în care am predat fashion design şi fashion illustration la Academy of Art University San Francisco. Îşi descrie procesul de creaţie pe blogul personal Urmăreşti vreun designer sau brand român? Ai vreun preferat? Îmi place stilul conceptual şi avangardist al lui Olah Gyarfas, pentru RozAlb de Mura. De ce faci "cronica" colecţiilor tale pe un blog? Uneori, procesul de creaţie în sine este mai fascinant decât produsul final. Am fost întrebată de foarte multe ori despre paşii parcurşi în realizarea colecţiilor mele, începând de la alegerea subiectului de inspiraţie, până la momentul în care sunt prezentate pe scenă. Imaginile postate pe blog ajută la o înţelegere mai clară şi aprofundată a momentelor de dinaintea finalizării colecţiilor mele şi după. Cât de conectată eşti la noile tehnologii şi la cum te pot ajuta în promovarea liniei tale vestimentare? Noile tehnologii au un rol extrem de important în modă. În ziua de azi este practic imposibil să obţii o poziţie de designer la orice brand internaţional fără a fi conectat la ultimele tehnologii. Când am plecat din România, nu aveam nicio experienţă în această direcţie. Am avut însă norocul să fiu angajată la o firmă din Londra, care a asigurat specializarea mea în tehnologiile de moment. Totul avansează într-un ritm atât de rapid în domeniul modei, încât fără ajutorul diferitor tehnologii ar fi aproape imposibil să ţin pasul cu volumul şi rapiditatea cu care trebuie realizate colecţiile mele, mai ales când vorbim despre partea tehnică şi despre producţie. "Americanii iau în considerare şarmul personal" Cum este văzută România unde locuieşti, în San Francisco? Dar în Statele Unite? În San Francisco, majoritatea celor pe care-i cunosc au o imagine destul de idilică asupra României. O văd ca pe un loc misterios şi exotic, unde designerii şi artiştii şi-ar dori să meargă pentru noi surse de inspiraţie. În general, americanii iau în considerare mai mult valoarea şi şarmul personal decât ţara unde te-ai născut. Asta m-a ajutat să nu mă simt total străină şi să mă integrez mai uşor. "Cei pe care-i cunosc văd România ca pe un loc misterios şi exotic, unde artiştii şi-ar dori să meargă pentru noi surse de inspiraţie." CAMELIA AVELOAEI SKIKOS, designer SUCCES Creaţiile Cameliei au fost purtate de actriţe de la Hollywood şi se vând momentan în patru magazine din SUA Designerul român s-a mutat în 2003 la San Francisco, unde a acceptat funcţia de designer principal al faimoasei mărci de produse din denim Levi Strauss. A mai fost designer şi pentru GAP, dar şi "profesoară de modă", adică a predat şi încă predă cursuri de design vestimentar la Universitatea de Artă din San Francisco. "Filosofia de design a Cameliei provine dintr-o fascinaţie constantă pentru corpul uman, rezultând în creaţii care vin la perfecţie pe corp. Printre tehnicile preferate de ea se numără folosirea formelor geometrice pe care le îmbină cu formele corpului. Rezultatul creează un efect multidimensional de inovaţie, dinamism şi un simţ sofisticat al feminităţii, dar cu o latură dură". Aşa este descris pe site-ul Cameliei felul în care aceasta vede designul vestimentar. Vedete cliente Deşi nu activează pe cont propriu de foarte mult timp, Camelia deja are succes la un segment de clientelă râvnit de designeri: vedetele. Actriţa din "Saga Amurg: Zori de Zi Partea a II-a" Toni Trucks i-a purtat o rochie din colecţia inspirată din rigiditatea comunismului la o petrecere organizată de revista "Entertainment Weekly", în timp ce Natasha Alam, care a avut parte de roluri episodice în "True Blood" şi "Anturaj", i-a purtat o creaţie la un eveniment caritabil. Preferă să creeze, nu să vândă Momentan, creaţiile Cameliei se vând în patru magazine din Statele Unite. Întrebată dacă ar vrea să-şi lanseze propriul magazin, designerul a mărturisit pentru EVZ: "Da, pentru moment colecţiile mele se vând în două magazine din New York şi două din San Francisco. Pe viitor mi-aş dori să mă extind şi în Europa, însă tot prin intermediul unor magazine de desfacere. Deschiderea propriului magazin, deşi sună foarte tentant, ar impune mai multă implicare din partea mea la nivel de afaceri şi vânzări. Pentru moment, prefer să mă concentrez mai mult pe partea de design şi să-i las pe cei care au mai multă experienţă în vânzări să se ocupe de distribuirea şi vânzarea colecţiilor mele". Cariera Cameliei a luat avânt odată cu premiul cucerit în urmă cu două luni la San Francisco Fashion Awards, unde premiile sunt oferite pentru "talentele relevante care au contribuit cu inovaţie şi schimbare socială la evoluţia modei din nordul Californiei". Colecţia "Out of the Blue" a mai avut ca surse de influenţă, pe lângă uniformele şcolare din perioada comunistă şi Daciile vechi, instalaţiile de artă ale lui Yves Klein, care foloseşte exact albastrul intens, electric, care defineşte colecţia de faţă. Pentru colecţia anterioară, primăvarăvară 2010, tot un român a fost sursa de inspiraţie: Constantin Brâncuşi, la care a fascinat-o "spaţiul negativ din sculpturile lui", dar şi artistul american Alexander Calder. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/i5D-ZAXw81A" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Ne puteți urmări și pe Google News